Skip to content

ce citeam când eram copchil

Saturday, 5th February 2011

leapşă simpatică primită de la sorin grumăzescu. succint, că şi-aşa n-am prea multe amintiri cu ce citeam eu, ci cu ce citea bunicul meu. şi cred că mai degrabă aş fi luat o carte de cultură generală (alb şi negru, titlul scris pe fond roşu şi nişte imagini pe copertă, uăi!, ce carte e aia, ar trebui s-o iau din scoaţă-n scoarţă) decât vreun hans christian andersen.

cea mai haioasă carte pe care mi-o aduc aminte e “vitea maleev la şcoală şi acasă”. din “biblioteca pentru toţi copii”, dacă nu mă-nşel, făcută ferfeniţă de generaţia anterioară. ţin minte c-am râs. mult.

“amintiri din copilărie” nu mi-a plăcut neam, mi s-a părut greoaie. şi nu mi-a plăcut nici niţel mai târziu, când am recitit-o. şi nici “harap alb” nu m-a încântat în vreun fel. însă “capra cu trei iezi” a fost povestea mea preferată – aveam (şi-ncă mai am) o imagine-n cap cu felul în care cădea scaunul lupului care-mi plăcea teribil. a, şi-mi aduc aminte de “aventurile baronului munchhausen”, avea o copertă foarte colorată, dar nu mai ştiu cât mi-a plăcut (sau dacă am citit-o vreodată).

“călătorie spre centrul pământului” a lui jules verne a fost prima carte de care-mi amintesc c-am terminat-o în două zile.

“fram, ursul polar” şi “singur pe lume” au fost coşmarul vieţii mele. mi-o aduc aminte pe maică-mea încercând să-mi citească din ele şi pe mine plângând în hohote. copil sensibil, mde. bine, nici acum nu mi se par cărţi pentru copii, la cât de triste sunt. tot la categoria asta intră şi “puiul” lui brătescu-voineşti. crunte, zău.

e-adevărat, în vremea aia nu prea mă atrăgeau cărţile. mi se părea mult mai interesant sunetul ăla inconfundabil care se auzea de fiecare dată când cineva se conecta la net. dial up, myxnet, ce vremuri!.. ce-nseamnă să creşti cu computer în casă.

Advertisements
24 Comments
  1. Sunday, 6th February 2011 2:41 PM

    eu nici acum n-am putut sa termin “fram, ursul polar”. am plans si atunci. as plange si acum.

  2. Sunday, 6th February 2011 3:16 PM

    a, bun, deci nu-s singura. că mi s-a tot spus că-s cu capu’ şi că de ce nu pot eu să citesc aşa o carte frumoasă.
    frumoasă pe dracu’.

  3. Sunday, 6th February 2011 4:22 PM

    Capra cu trei iezi? Chiar? Decapitation? Murder-ation? Lupul ars de viu(-ation)?

  4. Sunday, 6th February 2011 4:35 PM

    blood-ification, cruelty-fication, mass-killing.
    capra rulles!

  5. Sunday, 6th February 2011 4:49 PM

    Offfff…am si eu pe cineva acasa care considera multe carti din copilarie si cateva filme de desene animate “blood-ification, cruelty-fication, mass-killing”. 😆 Si mie-mi placeau asa mult… 🙂 Sunt sadic? 😀

  6. Sunday, 6th February 2011 4:56 PM

    că tot ai pomenit. ce îţi place la ele?
    (că sadici cred că s’tem cu toţii. inclusiv eu, o mare fană a modului în care capra i-o trage lupului.)

  7. Sunday, 6th February 2011 5:09 PM

    Pai, sa spunem “fan-ul” de pana la “adormirea” Albei ca Zapada, de pana la decapitari, de pana la “paparea” bunicutei de catre lupul din Scufita Rosie. Si chiar felul in care Jerry face misto de Tom. 🙂 Si multe, multe altele.
    Tu ai fost un copil mai atent la raul care se intampla in toate astea. Eu le-am privit si le privesc la modul general. 🙂

  8. Sunday, 6th February 2011 5:26 PM

    albă-ca-zăpada o păţeşte pentru că-i prea naivă (altfel, nu ştiu de ce, întotdeauna mi-a lăsat impresia unei fraiere), păparea bunicuţei e rezultatul prostiei lu’ nepoată-sa, iar jerry e un delicios şi jumătate. dacă vrei, road runner mi se pare varianta ceva mai sadică a lui jerry, da’ şi el e simpatic rău.
    vezi tu, astea nu sunt sadisme, sunt pur şi simplu consecinţe ale unor trăsături/fapte ale personajelor. nu mi se pare o chestie rea faptul că deşteapta de albă-ca-zăpada aproape o mierleşte, că bunica suportă consecinţa faptelor nepoatei (era de datoria ei şi-a maică-sii s-o-nveţe) sau că tom şi-o ia de la jerry şi de la stăpân-sa pen’că-i lacom şi disperat să-l prindă în capcană (tom pe jerry, adică).
    fram ce vină are?

  9. Sunday, 6th February 2011 6:10 PM

    Intr-adevar, Fram n-are nicio vina. Dar la acea vreme, asa mic cum eram, mi-a placut ideea de a merge cu Circul. Imi placea felul in care acestia colindau si colo si colo. Atunci ma gandeam ca mi-ar placea sa fac si eu ce fac ei. Sa merg prin toata lumea. Fram era doar personajul care-i unea pe toti. Un urs frumos. Eu nu stateam sa disec. Eram prea mic. Luam totul ca pe un tot, ca sa zic asa. Un tot frumos. 🙂

  10. Sunday, 6th February 2011 6:25 PM

    optimistule. 😆

    da, circul e o chestie foarte mişto (vezi cirque du soleil), atâta timp cât nu implică animale de trecut prin cercuri în flăcări şi alte aberaţii de genul ăsta. totuşi, fiinţele alea n-au nici o vină. ca să nu mai zic că la un moment dat se şi răzbună.
    la fel şi cu fram. pe care fram îl văd ca pe-o victimă a oamenilor.

  11. Sunday, 6th February 2011 6:52 PM

    Stii tu ce stii… 😆 (vezi cirque du soleil). 🙂

  12. Magda permalink
    Sunday, 6th February 2011 11:41 PM

    Nooo, ca esti cu capu’!
    Auzi, sa se-apuce sa faca profilu’ psihologic al lu’ Imaculata si al lu’ coana mare! :)))))

  13. Monday, 7th February 2011 12:37 AM

    whaaa’?! păcatele mele, despre cine vorbeşti? (imaculata şi coana mare, that is.)

  14. Doamna Mama permalink
    Monday, 7th February 2011 8:51 AM

    Deoarece mi-am luat si io “leapsa” ieri, pe cand conduceam autoarea de mai sus, nu spun decat ca atunci cand avea fabusoasa varsta de 3 spre 4 ani, s-a imbolnavit si a facut febra (raceala, de!). Si am facut o incercare de a distra copilul care statea in varful patului (semn de rau teribil!). Si am luat o carte de Andersen (povesti pe care le adoram cand eram de varsta ei) si am incepul “Lebedele”. Si am citit, am citit, copilul atent! Pana cand mezinul ramane cu aripi in loc de maini! Ce s-a intamplat???? S-a pus pe un plans, de nu stiam ce sa mai fac!!! Urmarea? Povestile clasice au fost abandonate! Am trecul la niste carticele (pe care nu o sa le arunc niciodata, oricat de ferfenitite ar fi) cu Yoggy si Dino!
    Povestea cu citatele din povesti, intr-un numar viitor!

  15. Monday, 7th February 2011 11:00 AM

    hehe.

  16. Magda permalink
    Monday, 7th February 2011 11:09 AM

    Cum cine? Pai, Alba ca Zapada si Bunicutza! :))))))

  17. Monday, 7th February 2011 11:26 AM

    aaaaa-hahahahahahaaaaa, da, bun, bun de tot. auzi, imaculata şi coana mare! 😆

    şi-acu’, c-am lămurit, nu le făceam profilu’ pisihologic, ci argumentam. ca să ştii.

  18. Monday, 7th February 2011 3:22 PM

    Eheei, “Sarea in bucate”. Prima carte castigata la un concurs de alergat la gradinita. Si care mi-a ramas ataaat de draga. In rest, cumpara mama o groaza de carti colorate cu povesti si inca face asta pentru ca ii plac extrem de mult.

  19. Monday, 7th February 2011 3:41 PM

    pătrăţel! (cărţile alea rămân necolorate?)

  20. luluts permalink
    Tuesday, 22nd February 2011 6:57 PM

    Daaaa, daaa, Hector Malot. Mama ce mai plangeam cand citeam cartea aia. Citeam si plangeam. Oare se mai fac carti d-astea astazi?

  21. Tuesday, 22nd February 2011 7:11 PM

    şi dacă s-ar face, eu n-aş mai citi.

  22. Domnu' Tata permalink
    Thursday, 10th March 2011 6:49 PM

    recunosc ca un mare rol in ferfenitirea lui “Vitea..” il am si eu..:)

  23. Thursday, 10th March 2011 6:54 PM

    ruşîni! 😆

Trackbacks

  1. Singurătate

Comments are closed.