Skip to content

Azi, de-acum un an

Thursday, 7th January 2010

Anul trecut scriam asta. Nu ştiu ce aş mai putea adăuga. Poate doar că mi-e şi mai dor.

Azi – 7 ianuarie 2009
Am descoperit cărţile cu ajutorul minunatului meu bunic, care mă lua la librărie în fiecare săptămână.
El însuşi fiind un devorator de cărţi, un înfocat al literaturii, dependent de poveştile filelor, avea o poftă nesăbuită pentru mirosul de cerneală proaspătă, mirosul definitoriu al cărţilor ce stau pe rafturile librăriilor.
Şi, ca urmare, a avut grijă să mă ducă mereu în locul în care se simţea acasă, să-mi arate frumuseţea de nestăvilit, dsar ascunsă a cărţilor, să-mi demonstreze că mirosul cernelii proaspete e cel mai frumos de pe Pământ.
Anii au trecut, el s-a dus. Cărţile lui mi-au rămas, însă, pentru totdeauna. Minunile acestea a fost felul lui de a-mi spune că eternitatea zace între file şi că o carte reprezintă Totul.
Şi astăzi mai caut cu disperare, în orice librărie care îmi iese în cale, vocea lui care să sune unduitor printre filele cărţilor.
Încă mai caut.
Advertisements
3 Comments
  1. Friday, 15th January 2010 2:36 PM

    si dureroare si placute dorurile astea. fain postul, m-a emotionat si l-am simtit, parca erau sentimentele mele, doar ghicite de altcineva.

  2. Friday, 15th January 2010 3:46 PM

    🙂

Trackbacks

  1. ce citeam când eram copchil « Simplicity Is Beauty

Comments are closed.