Azi, de-acum un an

Anul trecut scriam asta. Nu ştiu ce aş mai putea adăuga. Poate doar că mi-e şi mai dor.

Azi – 7 ianuarie 2009
Am descoperit cărţile cu ajutorul minunatului meu bunic, care mă lua la librărie în fiecare săptămână.
El însuşi fiind un devorator de cărţi, un înfocat al literaturii, dependent de poveştile filelor, avea o poftă nesăbuită pentru mirosul de cerneală proaspătă, mirosul definitoriu al cărţilor ce stau pe rafturile librăriilor.
Şi, ca urmare, a avut grijă să mă ducă mereu în locul în care se simţea acasă, să-mi arate frumuseţea de nestăvilit, dsar ascunsă a cărţilor, să-mi demonstreze că mirosul cernelii proaspete e cel mai frumos de pe Pământ.
Anii au trecut, el s-a dus. Cărţile lui mi-au rămas, însă, pentru totdeauna. Minunile acestea a fost felul lui de a-mi spune că eternitatea zace între file şi că o carte reprezintă Totul.
Şi astăzi mai caut cu disperare, în orice librărie care îmi iese în cale, vocea lui care să sune unduitor printre filele cărţilor.
Încă mai caut.

3 thoughts on “Azi, de-acum un an

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s