Lene, nervi, doruri

Am venit de la mare cu o grămadă de idei şi subiecte legate de natura umană, de psihologia gesturilor, etc., dar cum am dat cu nasul de aerul de Bucureşti, cum m-am lenevit. Sau nu m-am lenevit neapărat, ci doar a tăbărât lumea pe mine (d-acu’ înainte îmi car wirelessu’ după mine, să fie clar) şi trebuie să recuperez cu treburile nefăcute. Se cam adună într-o săptămână…!

V-aş scrie acum despre cât de bine poţi cunoaşte un om în mediul lui natural, dar pentru articolul ăsta îmi trebuie o introducere bună şi o insomnie pe măsură, ca să mă pot concentra. Cum acum nu am nici unul dintre aceste elemente, zic pas. Până noaptea viitoare, sper – asta dacă nu se mai trezeşte vreunu’ să-mi spună că “băi, ştii, textu’ ăla trebuie rescris…”.

De menţionat că am un mare chef de ducă. Adică sunt foarte tentantă să mă duc la gară, să mă urc în primul tren şi să mă duc. Asta pentru că n-am motor, desigur, că dacă aş avea, ar fi mult mai simplu.

Se poate să se termine isteria cu Michael Jackson??? Vă rog io frumos. Şi vă şi mulţumesc anticipat.

Advertisements