da, “chirurgie pe viu. a mea cu mine, pentru mine.” mi se pare că a venit vremea să lăsăm the midnights, las madrugadas, cafelele şi alte momente ale zilei deoparte. cel puţin în perioada asta, cât mă tai în carne vie, după care mă holbez la ce se-ntâmplă. nu c-aş avea o distracţie în chestia asta, dar uite că se impune din când în când.
aşa, umpic mai oficial. un soi de curăţenie de primăvară, deşi nu chiar. sau, mă rog, curăţenie de tot, după voinţa şi putinţa fiecăruia.
iar când oi reveni la sentimente mai nobile, demne de sfintele sărbători, o să se noteze în calendar. cu zi foarte roşie.
(să paşteţi fericiţi.)
simplicity is beauty 
ai colorat ouale? asta e jumatate din farmec. cealalta jumatate e framantatul coca cozonacului. si poate si ascunsul oualelor.
e, uite, asta n-am înţeles niciodată: de ce tre’ să mâncăm toate bombele posibile de fiecare sărbătoare.
că drobul în combinaţie cu niţică pască, o fripturică de miel şi doo oo fierte nu reprezintă altceva decât o bombă cu ceas.
veşnică pomenire sfântului colebil.
amin.