Skip to content

despre milogeli, orgolii şi alte animale – partea I, despre ei

Tuesday, 6th April 2010

am un orgoliu atât de mare, încât e absolut penibil să-l afişez.

azi de dimineaţă, din televizor, mi-au curs în faţa ochilor imaginile astea. dacă n-ar fi despre nişte morţi, ar fi despre americani. corect? corect. care americani, în buna tradiţie, s-apucă de democratizat lumea fix când ţi-e mai dragă. (asta după ce azi-noapte am bingănit mai mult decât ar fi trebuit pe twitter şi-am apucat să văd cum “ştire” = “mort”. nu-i bai, cu marketing-ul n-ar trebui să mă pun.)

acuma, să ne-nţelegem (c-o să săriţi în sus şi ce-am să mă mai distrez pe tema asta.) nu generalizez. clar? doar că, de data asta, nu vreau să fiu politically correct. ar fi politically incorrect.

discleimăr: a se reţine că ceea ce povestesc eu acuma s-a întâmplat pe o cu totul altă planetă, unde-mi mai fac eu de lucru din când în când, în momentele în care duc lipsă de ocupaţie şi mai scot nasul în lume, întru irosirea cruntă şi nemiloasă a potenţialului intelectual din dotare.

nu m-aş fi sesizat absolut deloc la imaginilea alea, dacă n-aş fi avut de-a face serios şi la nivel foarte personal c-un american cretinoid (pleonasm, pardon) acu’ vreo lună.  care deşteptu’ pământului s-a gândit să mă responsabilizeze pe mine, românca proaspăt dată jos din copac explicându-mi, într-un context clar favorabil lui, cum a renunţat el la his jewellery business in the united states, sold his car, left his familly and came here to romania, in his fifities. ok, bun, nici o problemă. da’ de ce-a făcut asta? because he wants to share his knowledge, which is valuable for a country like romania. because he feels like he could save the romanian people from ignorance and give them another perspective.

şi-acuma, un pic despre creatura asta vorbitoare. a lucrat o bună perioadă în industria petrolieră, după care s-a reorientat uşurel, până când a ajuns la concluzia că n-a făcut tot ce avea de făcut viaţa asta şi-a venit în bananiera românie, ca profesor de engleză. ca să vă daţi seama, ţine un curs de drepturile omului. ca să vă daţi seama şi mai bine, acuma am citat şi tradus din el, cu excepţia adjectivului “bananiera”, pe care l-am dedus eu.

numa’ că teoria asta a lui are nişte variabile imense, mai ales când i se urcă sângele la cap. şi depinde şi cine vorbeşte cu el. că dacă e vreun egal sau superior, whoa, ce mişto şi evoluată şi dată jos din copac e românia. dacă nu, aoleo, ce sistem de rahat aveţi, boilor, am venit să vă salvez, sunt mesia, i’m volunteering for your orphans, ce dracu’ nu pricepeţi.

hai să zic, c-o fi singuru’. băi, nu e. am mai văzut mulţi dintr-ăştia, dar – e adevărat -, nu la fel de obraznici. de fiecare dată, am sărit la gâtul lor – nu păreau să aibă mintea cu mult mai odihnită decât a mea. e, în ziua când am fost pe planetuţă (tot cu azot, oxigen şi bioxid de carbon în atmosferă), am cam rămas fără suflu. am mai zis eu, îs unele spectacole care te lasă fără aer. şi nu pentru c-ar fi plămădite din prea mult bun-simţ, ci doar pentru că-s jucate de oameni.

iar azi de dimineaţă, proaspăt trezită din somn şi dorind să mă-mbăt cu 30 de miligrame de gluconat de calciu, i-am văzut pe oamenii ăia cum mureau şi pe nişte americani puşi pe adus pacea în lume cum îi omorau.

mi s-a cam urcat sângele în cap, laolaltă cu tensiunea şi pulsul. m-am uitat la detalii, mi-a venit să iau un pumn de metoclopramid. m-am uitat la vederea de ansamblu, mi-a venit să-mi bag doo deş’te pe gât. e fabulos de spectaculos – atât de fabulos, încât e grotesc până şi pentru mine, un om care nu tremură prea tare din sentiment patriotic şi-ar fugi ieri de la el din ţară, care-i… aşa cum e. polarizarea globalizării? habar n-am. da’ ştiu că naţia asta americană, aşa, mama democraţiei cum e ea, e un monstru pictat frumos, cu zâmbet dulce de coca-cola şi spălat cu colgate.

hai, pe limba voastră, să pricepeţi. fuck off.


Advertisements
12 Comments
  1. Vlad permalink
    Tuesday, 6th April 2010 11:38 PM

    romanii latra, americanii trece

  2. Tuesday, 6th April 2010 11:46 PM

    superb. su-perb!

  3. Wednesday, 7th April 2010 12:25 PM

    Acum, au și ei dreptate (din punctul lor de vedere) și ai și tu dreptate (din punctul celălalt de vedere). Și poate pe bună dreptate, că doar ei și-au construit orașe și un fel de (aici e relativă treaba) civilizație numai din deșert și omorât băștinași, în timp ce noi suntem tot cu mâna-n gaura maro, atât din motive politico-geografice-whatever – adicătelea noi am fost mereu în momentul nepotrivit la locul nepotrivit, ghinion – cât și din prostia specifică a românului.

    Fiindcă nu numai ei sunt bătuți în cap (și sunt), să ne-nțelegem (da’ și noi suntem, și încă cum). Probabil că singurul motiv pentru care spun asta e ăla că noi n-am trecut încă de stadiul acceptării trăitului în mizerie (unde mizerie = gunoaie, câini, aurolaci etc.). Dar până la urmă și ei au din astea, deci din oricare punct de vedere ai privi problema, aroganța lor e cumva nejustificată. Atât doar că atunci când vine vorba de treabă, ei se pun pe ea.

    Și na, mă plimbam eu printr-un mall sau două și mă gândeam cum de ne-am găsit noi drept model de (sub)cultură și civilizație tocmai pe cel american. Prost model, zău. Puteam să alegem altă nație din care să ne inspirăm, dar așa a fost să fie.

    Cât despre ceea ce fac ei pe unde mai umblă (iar noi îi susținem oficial), o fac 1.fiindcă își permit, și nemții și-au permis în WWII și 2.fiindcă acolo e totuși război, un război cu oameni care iau drept tactică ascunsul printre civili (până și un copil de 13 ani poate sări în fața lor cu un AK), și încă una îngrozitor de deșteaptă. Și în condițiile astea, militarului îi e foarte greu să distingă între dușman și inocent. C’est la guerre (don’t get me wrong, asta nu-i scutește de faptul că au fost tâmpiți în cazul ăla).

  4. Wednesday, 7th April 2010 1:16 PM

    cazul ăla a fost doar un pretext ca să m-apuce pe mine tremuricii. vorba ta, americanii îşi permit şi au nişte justificări foarte ..justificabile. că, dacă stau bine să mă gândesc, cine naiba nu vrea să cureţe lumea-ntreagă de jeg şi sclavie şi să fie bine şi pace? şi nemţii au vrut, au şi făcut, da’ doar până la un punct. în fine, asta e oarecum o altă discuţie, muult mai lungă şi mai urâtă. nu-i bai, am să m-apuc într-o zi şi de ea.

    modelul american e facil. pe lângă că-i facil, nici nu presupune cine ştie ce intelectualizme. da, am rude care-au plecat în state şi-au făcut acolo ce n-ar fi făcut în trei vieţi în europa (nu zic de românia.) achievable, vorba lu’ taica cervantes. pare real, de-asta l-am adoptat.

    (asta, aşa, pe scurt.)

  5. Vlad permalink
    Wednesday, 7th April 2010 4:44 PM

    “pare real”

    pai E real. si e cat se poate de functional.

    si mai e un angrenaj foarte bine pus la punct pentru ca masele sa nu poata iesi din el, iar liderii sa profite.

  6. Wednesday, 7th April 2010 7:30 PM

    e real, da’ numa’ la ei. la noi nu.

  7. Saturday, 10th April 2010 6:32 PM

    America este pe departe cel mai senzational amalgam de circumstante si coincidente, dar in special bafta, frate. Americanii reprezinta cel mai norocos si mai privilegiat popor din lume. Comparatia asta permanenta intre noi si americani, care a luat nastere in vremea in care tara spera sa fie elibarata de yankei, comparatia asta, din pacate, se face si acum, pe strada, la scoala si uneori acasa. Dar este cea mai falsa comparatie, pentru ca nu poti compara tari care s-au calcat in picioare unele pe altele, cu o tara artificiala, care a fost creata din fuga oamenilor, fuga de tot ce a ajuns sa ne defineasca pe noi ca oameni, altfel de oameni. Americanii sunt un popor care au guvern de cand avem noi teatru. Sunt altfel, mereu vor fi altfel. Iar problema lor principala este ca au impresia ca ei ca popor reprezinta un tot care decide in mod unanim. Ca America e puternica, ca americanii sunt puternici. Nu. Americanii sunt usor de manipulat, acea mana de oameni care ii manipuleaza, aia e America, aia e puterea. Visul american ramane un vis. E ca puterea sovieta. Rugina vopsita. Si ca sa inchei, cu aceasi idee cu care inchei mai mereu : nu-ti mai bate capul, accepta lumea in care traiesti si ai grija de curul tau, si de curul celor din jur. Poti salva o mana de cururi, dar nu pe toate. Alege-ti cururile cu cap. “If you chase two rabbits, you will lose them both”.

  8. Saturday, 10th April 2010 9:19 PM

    tu ai dreptate cu fiecare virgulă pe care-ai pus-o acolo.
    DAR de ce să nu-mi bat capul, atâta timp cât e-o chestie care mă deranjează. mna, îmi păzesc fundul, nu-avea grijă. da’, în definitiv, e şi asta o metodă de pază.

  9. dia frankie permalink
    Monday, 12th April 2010 8:05 PM

    ce tupeu din partea unui om dintr-o tara unde oamenii stiu doar propria limba.

  10. Monday, 12th April 2010 8:09 PM

    azi a cuvântat despre sistemele de sănătate. al nostru şi al lor.
    da, cu aceeaşi atotcunoştinţă.

  11. Wednesday, 14th April 2010 9:59 PM

    Cred ca e mai mult vina noastra ca le permitem sa faca asta decat a lor ca au tupeu. Daca la tot pasul gaseste destui care sa caste gura la el si sa zica “ba, da’ ce le stie americanu’ asta!” e normal sa se creada cel mai inteligent din zona. Respectivului i-a explicat cineva ca noi avem o alta cultura si din cauza asta traim altfel decat ei? Parca era si o conferinta cu numele “United in diversity”…

  12. Wednesday, 14th April 2010 10:03 PM

    până şi pereţii au înţeles.
    mna, retorici şi ei.

Comments are closed.