Momente. Nişte schiţe

Momente când eşti al dracului de singur. Şi te obişnuieşti aşa. Nu deranjezi pe nimeni – nu ai deranja nici dacă ai vrea neapărat. Râzi cu tine, plângi cu tine, te bucuri cu tine. Nu-i bine, dar e foarte comod.

Atât de comod încât te trezeşti la un moment dat că nu mai eşti singur. Şi ar trebui să îţi schimbi toate obiceiurile, toate tabieturile… Ar trebui să te schimbi pe tine, ca să te poţi mula pe noua ta situaţie.

Până să realizezi, te trezeşti, ca de obicei, singur. Nu era mai comod înainte. Dar… era, cumva inexplicabil, mai bine. Şi mai constaţi o chestie dureroasă. Că-i al naibii de greu să (te) schimbi.

Mai avem nevoie şi de iarbă, mai avem nevoie şi de palme. Ca să ştim pe unde dracu’ e Pământul.

4 thoughts on “Momente. Nişte schiţe

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s