Vicky Cristina Barcelona se cheamă. Woody Allen. Şi cu numele ăsta am zis tot.
E un film minunat. Poate că mie mi-a plăcut din cauza trimiterilor la cultura spaniolă. Sau din cauza coloanei sonore. Sau, sau, sau.
Ce e sigur? Că o să-l mai văd o dată. După ce termin de ascultat discografia lui Paco de Lucia. Ceea ce vă îndemn şi pe voi. Da, şi să-l ascultaţi pe Paco de Lucia, şi să vă uitaţi la filmul ăsta.
Şi să-l (re)citiţi pe Bulgakov. Aşa, că doar Kant devine “şturlubaticul moşuleţ Immanuel”.
P.S.: Vlad Petreanu e Vlad Petreanu dintr-un motiv. Uitaţi de ce.
simplicity is beauty 
Penelope Cruz joaca absolut bestial…
Cam pretentios mi s-a parut.. cumva pedaland pe clisee din subconstientul femeilor.. vara, spania, barbati..nu?
PS: Multumim pentru blogroll entry 🙂
Yes, she damn does!
Link-ul e pe merit, nu-i bai.
Cliseic, necliseic, e bun. E al dracului de bun.
E film de gagici 🙂
O fi, o fi, daca zici tu.
Lasa-ma sa ghicesc: devenea film de ne-gagici daca avea si scenele cu threesome-urile alora, corect?
Nu, daca se termina dovedindu-se ca Penelope e un barbat in disguise si nici macar sotul ei n-a stiut asta mult timp.
😛
:)) hihi, saracu’ barba-su. 😆
Da’ tu esti cam rau, mah… 😛
Mie mi-a plăcut.Şi am zis că numai cine nu se regăseşte nici un pic, în nici un personaj din film spne că nu i-a plăcut. Ceea ce e de înţeles, atunci…
Motanes, exact asta e si parerea mea 🙂