Skip to content

Dileme şi bilanţuri

Sunday, 17th May 2009

Teoretic, am avut treabă. Practic, n-am făcut nimic. Teoretic, ar fi trebuit să scriu vreo trei bloguri cu ce mi s-a întâmplat. Practic, nu mai am nici o tragere de inimă să scriu. Sau poate nu aici.

Adevărul e că, după vreun an şi de scris zilnic, am ajuns la punctul ăla în care îmi trebuie o stare specială să scriu – stare pe care o am în locurile în care nu pot absolut deloc să scot foaia şi pixul sau, în cazurile strălucite, laptopul – şi să mă apuc să aştern diverse.

Pe de altă parte, de-abia acum îmi dau seama câte am spus aici. Despre mine, zic. Şi au apărut, de-a lungul timpului, tot soiul de oameni care m-au făcut să mă întreb (chiar şi acum) dacă e bine. Dacă încă mai e bine. Şi dacă mai pot să merg mai departe; blogul e un soi de poveste pe care eu o scriu. Şi mi-a plăcut chestia asta la început, nu aveam restricţii, nu mă privea nimeni… Eram eu şi atât.

Mi-am făcut prieteni, am auzit de persoane de care nu aş fi auzit în vecii vecilor; iar acum, am reluat legătura cu nişte prieteni cu care nu am mai vorbit de vreo 4 – 5 ani. Da, ca unealtă de socializare e excelent. Însă nu mai sunt doar eu, mai sunt şi nişte oameni care se simt bine. Şi care vor mai mult. Altfel cum să-mi explic faptul că pagina de about are cele mai multe vizualizări? Şi cum să-mi explic că pagina cu cărţi are cele mai puţine? Detalii…

Nu ştiu dacă mai are acelaşi rol curativ pe care îl avea la început. Că eu de-aia scriam în disperare. Ar trebui să mă bucur, doar m-am vindecat.

Sau poate nu. Şi de asta mi-e cel mai frică.

Advertisements
7 Comments
  1. Sunday, 17th May 2009 1:34 PM

    Blogul e ceea ce vrei TU sa faci din el; si evolueaza in timp, nu e imuabil ca obiectiv si problematica. Eu l-am inceput ca un loc in care sa-mi vars frustrarile la adresa nesimtirii; a trecut prin faza personala iar acum s-a orientat (aproape singur) catre cibernetica sociala. Nu stiu in ce masura e eficient; posturile cu si despre problemele cele mai grave – alea de structura – au cele mai putine comentarii, dar… macar un om sa-si modifice parerile si sa faca ceva, si tot e o victorie.

  2. Sunday, 17th May 2009 1:38 PM

    Tocmai asta e, ca evolueaza. Si – al naibii – evolueaza singur.

    Eu consider o victorie faptul ca macar s-a apucat cineva sa zica ceva pe tema asta. Nu, nici eu nu cred ca e eficient pentru problema in sine; e eficient pentru nervii tai si, pana la urma, asta e ceea ce conteaza.

  3. Sunday, 17th May 2009 1:58 PM

    Te inteleg. Mie a inceput sa mi se taie chiar mai devreme de un an. Si da, m-am apucat sa scriu de pofta. Pofta de refulat undeva. Si acum as avea destule motive de refulare, dar nu mai am tragere de inima sa mai scriu despre asta.
    Poate ai dreptate si te-ai vindecat de sindromul Face-Bine-Sa-Scriu-Despre-Asta. Nu-mi mai ramane decat sa te felicit!:)

  4. Sunday, 17th May 2009 2:50 PM

    Poate; nu stiu.

  5. mgb2810 permalink
    Sunday, 17th May 2009 11:18 PM

    Încearcă, la rece, să iei hotărârea cea mai bună pt. TINE. Eu îţi doresc succes, indiferent ce vei decide.

  6. Monday, 18th May 2009 12:01 AM

    Nu stiu daca am putut vreodata sa gandesc la rece. Dar am invatat ca cea mai buna solutie e sa las timpul sa mai treaca. Si probabil ca asta o sa fac si aici. 🙂

  7. Tuesday, 19th May 2009 1:23 PM

    Crizele existentiale sunt bune. Te ajuta sa evoluezi. O sa gasesti raspunsul. Eu nu as putea sa scriu zilnic. Scriu cand am chef si cand am inspiratie. Tot curativ.

Comments are closed.