Skip to content

Luptă să câştigi. Îndrăzneşte să pierzi

Sunday, 25th May 2008

Trec nebun prin clipe, secunde, minute, ore, zile, luni, ani. Dacă e să mă uit în spate, chestie pe care o urăsc din tot sufletul, constat că e… vid. Că au trecut nişte ani, că am scris nişte foi din istoria mea care acum sunt goale. Pe care e un alb dureros, crunt. Şi pe care îmi doresc să le rup, pentru că dacă le-aş lăsa acolo, ar apărea nişte clipe, nişte oameni pe care nu vreau să mi-i amintesc.
Dar, pentru că nu pot rupe acele foi, mi le asum. Câştig sau pierd?

Nu mai pot da timpul înapoi. Îi spuneam Alexei recent că trebuie să înveţe să-şi facă din timp un aliat. Câteodată am senzaţia că am uitat tot ce am învăţat anii ăştia şi că trebuie să o iau de la început, să mai trec o dată prin timp şi să analizez. Ştiu că n-are niciun rost şi că mai rău aş face.

Luptă să câştigi, îndrăzneşte să pierzi. Doar în faţa timpului.

Gotye – Hearts A Mess/Like Drawing Blood [2006]

Advertisements
2 Comments
  1. Anonymous permalink
    Tuesday, 27th May 2008 10:38 AM

    Durere…durere….
    Ce este durerea????
    Cata e ea si cat tine????
    Din pacate, cea reala e numai cea fizica si nu dureaza o vesnicie (din pacate sau din fericire, nu stiu care e varianta cea buna).
    Restul e doar mintea care ne joaca feste! Si asta nu trece! si ne chinuie si ne chinuie!!!!!
    Am vrut si eu sa fug in viata asta! M-as fi dus oriunde in lume, numai sa scap. Sa scap de ea, de necazuri, de tot si toate!
    Eram gata de drum! In ce parte sa o apuc? ORIUNDE!!!!!
    Un singur lucru mai aveam de aflat – de ce fug????? Daca ajung acolo voi fi fericita cu adevarat????
    Atunci m-am oprit si am cautat raspunsul!
    Fugeam de mine si de ce era in mintea mea, de durerea de acolo! DAR DE MINE NU POT SA FUG!
    Si atunci ce era de facut????
    Am cautat lumina si soarele si adierea vantului si florile si zborul pasarilor si frumusetea furtunii de vara si speranta in viscolul iernii!
    Toate au fost mereu acolo, in jurul meu, doar eu nu am vrut sa le vad si sa le simt! Ele erau cu mine, dar eu nu eram acolo!

  2. Anca Sandu permalink
    Tuesday, 27th May 2008 4:11 PM

    Daca e sa amalizez faptul ca mintea e cea care ne joaca feste… Xanax de la mine pentru noi, fara numar!
    Nu vreau sa fug, incercam sa vad daca am de castigat sau nu asumandu-mi anumite lucruri. Nu am de ce sa fug de mine, sunt extrem de multumita cu ce (nu) am facut pana acum… zau.
    Poate par aroganta. Daca a fi pe deplin multumit de tine inseamna afi arogant, atunci… DA! SUNT AROGANTA!

    P.S.: Mi-ar placea sa-ti asumi si tu numele tau.
    P.S.: Imi cer scuze pentru repetitia din comentariu.

Comments are closed.