Jurnal de calatorie – partea a X-a

Astazi – Pompei.
E cumplit acolo. Daca va duceti, duceti-va dimineata, cu o sticla foarte mare de apa, o sapca si multa vointa. O sa aveti nevoie.

Situl e enorm. E nevoie cam de vreo trei – patru zile ca sa vezi tot si nici atunci nu apuci sa stai si sa analizezi in profunzime. Eu am stat vreo doua ore si jumatate, ca de atat am avut timp. Nici nu puteam sta mai mult, pentru ca soarele te tampeste. Literalmente.
E senzational sa mergi pe strazi vechi de acum aproximativ doua mii de ani. E covarsitor sa vezi fresce atat de vechi. Si doar acum constientizez.
Am vazut si cateva mumii. E impropriu spus mumii, pentru ca sunt mai mult pietrificati, dar sa le spunem asa. Toti, dar absolut toti, erau cu mainile la ochi. Si stateam si ma gandeam cat de dur e modul asta de a muri: stii ce se intampla, stii ca nu ai cum sa scapi. Vezi cum vine lava si nu ai ce face. Oribil.

In autoacar am dormit de am facut gaura in scaun. Vorba unui securist, am avut o luna de foc. Mai intai cursul de spaniola si acum nebunia asta.

Acum sunt pe vapor; pe teritoriu grecesc. Am mancat tzatziki (Doamne, ce bun era, pacat ca n-am putut sa-l mananc pe tot) si am fost si in asa-zisul Duty Free, de unde am achizitionat traditionala cutie de After Eight (cea mare, de 400 de grame, sa-mi ajunga).

Maine – Corfu.

Succesuri!

Jurnal de calatorie – partea a IX-a

Astazi – minunat. Minunile cat tineau? Trei zile, nu?

Napoli. O trecere succinta, mai apoi catre port. E incredibil de jegos. Seamana cu Ferentari ca atmosfera. Bleah!

Catamaran spre insula Capri. E superba. Am urcat cu funicularul din port, mai apoi cu autobuzul pana in Anacapri si dupa aceea cu telescaunul pana in cel mai inalt punct al insulei.
Am stat mai mult in Anacapri; panorama este mai buna si e mult mai ieftina decat Capri (fie vorba-ntre noi, amandoua sunt destul destul de scumpe). Pentru mine e un mister cum pot trece pe strazile acelea doua masini in acelasi timp; autobuzele sunt cat un sfert din cele din Romania, virajele imposibile (acul de par din Circuitul de Formula 1 de la Monte-Carlo e un viraj foooaaaaarte larg pe langa cele de acolo). Promit insa sa mai studiez problema.
Cu telescaunul am urcat 12 minute, cate unul singur in scaun. Panorama care se deschide din varful insulei e magnifica: marea si cerul – o singura fiinta, caci nu stii unde se termina una si incepe cealalta.
Inregistram mari progrese la capitolul “baie in mare”: astazi s-a infaptuit prima balalceala pe anul asta. Am inceput bine, avand in vedere ca s-a petrecut in Capri. Plaja este criminala, iti faci picioarele prastie la puterea a doua; sunt pietre si in apa, sunt pietre si pe plaja, partea proasta e ca aluneca. Rau. Dar am fost in plaja de langa port. Deci asta e.

Catamaran spre Sorrento. Orasul mi-a placut foarte mult, e cochet, e multa lume si e foarte curat.
Acum stau la un hotel intr-o locaitate al carei nume nu binevoiesc a-l sti. Dar hotelul e foarte bun; camera are doua etaje (tripla), deci avem si noi doua bai. Deci e tare bine. Deci nu vreau sa plec.

Maine innoptez pe feribot. Nu stiu daca voi putea scrie in conditii optime, caci nu stiu cum e cu semnalul pe mare. Dar ne descurcam.
Ca de obicei.

Jurnal de calatorie – partea a VIII-a

Tot Roma. Am mers de ne-a venit rau. La propriu.
M-am ales cu multa cultura generala si cu o basica sparta intre degetele de la picioare. MISTO!

Santa Maria Maggiore, unde se sarbatorea si hramul bisericii. Nu am avut timp sa stau. Mi-a parut rau.
Inca o biserica – nu mai stiu cum se numeste. Ma gandeam ca trei ani vad numai biserici; doi ani la rand am mers in Bucovina, iar acum trei sferturi din monumentele pe care le vad sunt biserici. M-am plictisit. Zau!
Colosseum. Ma gandesc la sange, nu stiu de ce. E grandios, e foarte frumos. Nu am apucat sa il vad pe tot, pentru ca eram pe fuga, ca de obicei.
Columna lui Traian. Vazuta de pe trotuarul de vis-à-vis, pentru ca era o caldura de mureai. Ad litteram.
Pauza de masa. OOOO, DAAAAAA! Am baut, am mancat. Magnific.
Catacombele Sfantului Callisto (spre sa fi retinut corect numele). Tare racoare si bine era acolo. Mi-ar fi placut sa mai stau.

M-am bronzat (ars) pe spate cu dungile de la sutien si esarfa pe care o aveam pusa in par. Arat magnific.
Ole!

Jurnal de calatorie – partea a VII-a

Astazi, o zi superba (minunile chiar se intampla).
Vatican. E credinta si e putere. E grandoare.
E magnific.

Va spuneam ieri ca am reusit sa vorbesc la recptie pentru transport pentru 42 de persoane. Azi, la ora 8 a.m. trecute fix, au sosit cele doua masini. Un autocar de vreo 36 de locuri (neocupat in inregime) si, pentru ca era vorba initial de 42 de persoane, un minibus de 10 locuri, pe care l-au ocupat Revolutionarii. Pentru ca acum suntem ca un soi de paria. Noroc ca nu ne pasa.
Minibusul asta era condus de un sofer italian locvace, iute la volan. Foarte simpatic; a facut ceea ce nu a facut ghida noastra, adica ne-a aratat stadionul si Podul Indragostitilor. El vorbea in italiana, noi in romana sau spaniola, ca nu stia nimeni italiana. Dar ne-am inteles perfect.

Coada la Vatican imensa, dar a mers foarte repede (de patru ori mai mare ca la Uffizi si timp pierdut de patru ori mai putin). Foarte multa lume. A fost destul de greu cu “liderul” nostru. Aveao floricica, dar o tinea cumva la piept si era imposibil sa o vezi.

Muzeul Vatican e superb, e interesant si, evident, nimeni nu ne-a explicat nimic. Sincer, nici nu stiu ce am vazut, daca e sa ma ia cineva la intrebari. In fine.

Ne-am mai plimbat un pic (mai mult) prin Roma, e superb si extrem de cald. Azi a fost cod portocaliu de caldura. Minunat!

Miracles really happen. Trust me!

Jurnal de calatorie – partea a VI-a

O zi cu peripetii, mai multe ca ieri.

Florenta. Nu m-a impresionat foarte mult, in parte pentru ca e duminica si toate bisericile sunt inchise, deci nu am putut vedea Domul, dar si din cauza vesncei organizari.
Mihaela Rosca nu s-a putut uita in ghidul verde Michelin pe care-l tot flutura sa vada daca obiectivele pe are le aveam in plan sunt deschise. Ca atare, stai si te uita pe dinafara. Nu ca n-as fi vazut suficiente biserici, dar am platit bani ca sa vin sa le vad.

Ghida ne-a plimbat pe la toate obiectivele, ca mai apoi sa ne hotaram pe care sa le vedem. Noi ne-am hotarat sa mergem la Uffizi, unde sunt expuse picturi de Michelangelo, Rafael, etc. Am stat la coada 2 (doua) ore ca sa ne plimabam 25 (douazeci si cinci) de minute pe acolo. Autocarul pleca. FUCK!

Am plecat inspre Roma la ora 3, desi in program scria ca se pleaca in jurul orei patru dupa-amiaza. Chiar ne miram, ajungeam foarte devreme la Roma, aveam timp si de dus, si de bere, si de mancare, si de bloggareala.

Sa vedeti chestie: Sediul administrateie hotelului Fiano, de unde scriu acum, are sediul in Roma. Hotelul este la 45 de kilometri de Roma.
Maine autocarul are prevazuta prin lege o pauza de 24 de ore. De la hotelul asta se poate ajunge in Roma cu rata, mai apoi cu trenul si dupa aceea cu metroul. In grup sunt si persoane de 84 de ani. Cum coordonezi tu, ghid care n-a fost in stare sa-si adune oamenii la Pisa, 40 de persoane cu trei mjloace de transport?
Zece persoane au refuzat sa intre in hotel pentru a se caza (da, ma numar si eu printre ele!!). Ghida s-a tot agitat, cei de la agentie nu-i raspundeau la telefoane (?!) si nu a fost in sare sa stea de vorba cu receptionera sa sa faca rost de un autocar de 40 de persoane.
Ca atare, am luat problema in mana si m-am dus la receptie sa vorbesc sa vedem daca se poate face rost (la ora 10:30, noaptea) de un autocar de 40 de persoane. Evident, s-a putut. Autocarul e la ora opt la hotel, ne duce si ne aduce de la Vatican cu 18 euro de persoana. Reznoabil, avand in vedere ca e duminica seara, iar maine e luni.
D-na Rosca nu a fost in stare sa intrebe de un “private bus”, ci numai de “bus”. Explicati-mi si mie, ce ghid e asta?

P.S.: Ma credeti ca vreau sa fac un dus la mine in cada si sa dorm la mine pe canapeaua mea, in fata televizorului meu?