Category: The Fast City

Babe

Stau de o jumătate de oră cu fereastra de Blogger deschisă şi habar nu am despre ce să scriu. Cineva propunea în vară subiectul “vicii”. Nici acum nu am ajuns la o formă concretă a articolului, din simplul fapt că habar nu am cum să alătur telefonul dat celui interzis şi ţigara, pardon, cafeaua de după acel telefon.

V-aş scrie despre cum şi cât de nesimţite sunt babelele care se enervează că nu le cedezi locul. Eram azi în 91, pe locurile acelea din faţă, nesimţindu-mă prea bine. Şi, la un moment dat, vin nişte babe. Dacă nu s-au dat pe lângă mine, dacă nu m-au împins cu genţile peste picior, dacă nu au bătut apropouri din alea evidente, gen “Vai, dragă Maricica, ce mult ne-am plimbat noi astăzi… Mă dor picicoarele!”. Până când am ajuns la Favorit şi m-am dat jos. Nu vreau să mă gândesc ce a fost la gura lor.
Băi, poate că nici eu nu mă simt bine. Poate că pe mine mă durea ficatul, cretinilor, de ce ar trebui să vă cedez vouă locul?! Pate că dormisem patru ore, de ce ar trebui să staţi jos?!

Când te văd că nu poţi să mergi, iar eu sunt ok, nu e absolut nici o problemă, ba chiar mă ridic de pe scaun. Dar când tu cari plase de 7 kile timp de 10 staţii şi alergi ca disperatul să nu-ţi ocupe altul locul, nu văd de ce nu ai putea să stai în picioare.

Hai că m-am enervat iarăşi. Aştept şofer şi maşină.

La mall

Liberty Center. Voi aţi văzut ce de lume colorată pe acolo?

Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că la Sephora am găsit produse Lancome şi Clinique – tocmai când îmi făceam griji că nu aveam de unde să îmi iau creion de ochi, mascara şi ojă. Când s-or termina, desigur.

Altfel, am mai spus, multe naţii pe acolo. Da, ştiu, sunt rasistă.

Şi un nou război civil acasă. The joy!

Ce caut eu aici?

De ce mi se pare mie atmosfera asta de bunătate forţată foarte, dar foarte hidoasă?
De ce – de fiecare dată când vreau să mă întâlnesc cu cineva – trebuie să dau socoteală altcuiva?
De ce ajung tot soiul de pişpirei să-mi zică ce şi cum să fac?
De ce nu am crezut niciodată în Moş Crăciun?

Astea-s nişte ntrebări greşite, dar am răspunsurile corecte. Nu, nu am crezut niciodată că voi găsi asemenea răspunsuri la astfel de întrebări. Şi uite totuşi că am reuşit.

Face cineva ceva interesant de Revelion?

Route 69. The sequel

69 rămâne preferatul meu. Pentru că sunt moşi libidinoşi care se lipesc de tine, pentru că e aglomerat, pentru că e cald, pentru că se mai găseşte câte unul să te fixeze insistent tot drumul.
Pentru că azi de dimineaţă, în timp ce meditam la cum să stau mai mult în pat, mi-am dat seama că mi-ar lipsi mult (dar nu foarte).
Pentru că e parte din programul meu timp de vreo două ore şi pentru că acolo mă întâlnesc cu multă lume.
Pentru că uneori se blochează la Răzoare. Uneori se blochează la Moşilor. Alteori merge şnur toate cele 13 staţii.
Pentru că m-am obişnuit aşa. Şi pentru că e bine. E tare bine!

Jose Gonzalez – In Our Nature/In Our Nature [2007]