Mi-e poftă de soare şi de mare, de sare uscată pe piele şi de nisip în păr. Încerc din răsputeri să nu mă gândesc la chestia asta, dar nu-mi iese de nici o culoare.
Mi-e poftă de zăpuşeala aia de vară, din centru, de la ora două. Nu dor, ci poftă. Şi ce dacă mie mi se face rău instant de la căldură?… Acum aş vrea să leşin de căldură, şi nu din alte motive.
Nu am mai mâncat de multă vreme Heidi cu lapte, nuci şi miere. Cea mai bună ciocolată, după cea belgiană. M-aş mulţumi şi cu Ritter cu biscuiţi sau cu cappucino, dar mie mi-e poftă de Heidi…
Tânjesc după nopţile petrecute pe balcon, doar cu o lumânare aprinsă, cu muzica în căşti. Sau stând cu cineva de vorbe, cafele şi ţigări, vorbind câte-n lună şi-n stele până pe la unu, când am pleca la vreo petrecere din oraş.
Mi-e incredibil de poftă de emisiunile savuroase ale lui Jay Leno. Vinerea aia cu Obama nu mi-a ajuns. Sau The Apprentice. Câteodată simt nevoia să mă uit la unu’ cum le dă altora nişte smetii peste bot. Aşa, pentru că el vrea doar ce e mai bun. Ah, da, vrea şi poate.
Şi mi-e poftă de Nightmares On Wax, şi de Thievery Corporation, şi de De-Phazz, şi de Aural Float. Muzici din astea pentru oameni care au buba la cap şi vor să se relaxeze. Muzici care merg ascultate cel mai bine vara. Poate doar vara…
simplicity is beauty 