Zilele astea, nevoită fiind să stau pe acasă din lipsă de altceva mai bun de făcut, am tot călărit televizorul şi radioul în speranţa că voi găsi ceva la care să mă uit.
Şi nu, nu e nimic de văzut sau ascultat. Pentru că, după cum spuneam şi acum câteva zile, toate emisiunile la care mă uit sunt în vacanţă.
Şi vara se pierde cel mai mult la capitolul audienţe. Nu pentru că nu ar avea cine să se uite, ci pentru că acel cineva nu are la CE să se uite.
La TV, spre exemplu, toate matinalele sunt în vacanţă. Aproape toate emisiunile de analiză politică (da, mă uit) sunt în vacanţă. Spun “aproape toate” pentru că doar Antena 3 mai difuzează astfel de emisiuni, şi anume “La Ordinea Zilei” cu Alina Petrescu şi “Ştirea zilei”, cu Gabi Vrânceanu Firea. A propos, Alina Petrescu e mult mai potrivită pentru o emisiune de genul primei menţionate decât Dana Grecu, care întrerupe invitaţii la fiecare al patrulea cuvânt. Cei care au urmărit-o ştiu că nu exagerez.
Nu voi continua exemplele cu vacanţele, pentru că nu mi-ar ajunge un blog întreg.
A nu se înţelege că aş condamna bieţii oameni pentru că pleacă în vacanţă. Departe de mine acest gând.
Dar, pentru directorii de programe, asta ar fi o foarte bună ocazie pentru a-şi testa oamenii care nu au ieşit încă la lumina rampei.
Voi da un exemplu din radio, căci acolo s-a întâmplat fenomenul care mi-a dat ideea acestui articol.
La KissFM, Denis Florent a pus trei no-name-uri (să fim serioşi, cine a auzit de Pussycat sau de Olix?!) să facă matinal. Şi le-a ieşit de minune! Nu comparăm experienţa sau audienţele lor cu cele ale Cârcotaşilor, dar simpla idee de a da o şansă acestor tineri merită aplauze. Pentru că un director de prgrame nu are cum să-şi pună la încercare oamenii decât provocându-i cu astfel de proiecte, care pot deveni, mai târziu, deschizătoare de cariere.
Astfel, nu numai că a fost testaţi oamenii, dar ascultătorii KissFM care nu erau în vacanţă au avut ce asculta.
Prin astfel de iniţiative se aduce public nou, se fidelizează cel existent şi cresc audienţele, în cazul în care concurenţa e mai slabă.
De obicei, diorectorii de programe preferă soluţia cea mai simplă, şi anume ca un nefericit să ţină respectivul tronson orar. E o soluţie comodă, dar care nu aduce nici oameni noi de exploatat (sună dur, ştiu, dar potenţialul se exploatează, nu?), nici audienţe, nici bani.
În televiziune pare să fie un pic mai greu să faci astfel de manevre şi nu-mi dau seama de ce. Ok, publicul e fidelizat şi, de multe ori, e altul o dată cu fiecare tronson orar. Dar aşa e şi la radio.
Şi vin şi întreb: de ce în TV nu se pot face astfel de mutări? Ţin minte că, parcă vara trecută sau acum două veri, pe Antena 2, Mihai Sturzu făcea o emisiune chiar în perioada asta. Şi era foarte bine, o dată pentru că nu aveai la ce altceva să te uiţi, a doua oară pentru că aveai ocazia să descoperi oameni noi.
Mă gândesc că s-ar potrivi de minune o emisiune light, de vară, cu oameni mai puţini cunoscuţi, dar cu multe de spus. Da, sunt greu de găsit, dar nu imposibil.
Şi uite aşa pot apărea soluţii de back-up în caz că îţi pleacă principalii oameni de pe respectivul tronson.
Trebuie doar un pic de curaj şi dorinţă pentru nou şi mai bun. E chiar atât de greu?
simplicity is beauty 