Ziua 627

Să fim optimiști, întotdeauna se poate mai rău, sau cum era butada aia?

Bine că se mai termină și 2021 ăsta. N-am idee cum am ajuns pe 31 decembrie. Nu mai știu cât de epuizată sunt, nu mai am scală pentru așa ceva.

Work for nothing, chase for free (da, știu, Mark Knopfler zice cu “chicks”, dar facem ce putem).

Something’s gotta go. Ceva, cumva, va trebui să se rearanjeze.

Asta, sau măcar știu că la fiecare 6-8 luni mai apuc să dorm. Chiar, thanks for this much, Moderna, știu când am apucat să dorm în 2021. Nu-i puțin lucru în contextul ăsta.

Și poate apuc să mai scriu ceva la teză, poate mai apuc să ascult niște muzică, poate mai apuc să ceva, orice, să fie bine, să nu fie rău.