Uneori, mă mai uit la zidurile pe lângă care trec prin Bucureşti. Tot uneori, mai şi fac câte-o poză graff-urilor. Pe cel de mai sus l-am văzut într-o duminică seară, într-un loc prin care trec destul de des. Şi mi-am adus aminte că nu mai departe de acum patru luni, primeam tot soiul de pliante dubioase în cutia poştală despre cât de bună şi luminoasă e familia tradiţională.
Coaliţia pentru Familie a depus la Senat, undeva în mai 2016, vreo trei milioane de semnături pentru a susţine o propunere legislativă de modificare a Constituţiei, prin care familia să fie definită ca „uniune consensuală între un bărbat şi o femeie”; fără ca drepturile LGBT să fi fost vreodată o temă mainstream de discuţie în spaţiul public. Trei milioane.
A urmat o dezbatere publică din care, îndrăznesc să spun, aproape nimeni n-a rămas cu nimic. Mi-aş fi dorit mult ca, după ce tot haosul s-a terminat (cu bine pe termen scurt şi mediu, incert pe termen lung), să văd mai mult nerv din zona ONG-urilor care se ocupă direct de minoritatea LGBT, aşa cum mi-aş fi dorit să văd şi restul minorităţilor cum îşi recapătă vocea. N-a fost să fie.
Cele trei milioane de semnături sunt ale unor trei milioane de persoane despre care nu aflăm nimic. Nu protestează în Piaţa Victoriei sau în faţa vreunui sediu de partid din ţară; habar n-avem ce ştiri citesc, la ce se uită la televizor (deşi putem bănui). Ei continuă să existe. Sper doar ca, la următoarea ocazie, să fim suficient de atenţi înainte să ne trezim cu trei milioane de semnături pentru o iniţiativă legislativă vizând drepturile reproductive. Fiindcă mi se pare cumva de bun-simţ să fii atent înainte să-ţi intre cineva în pat.
Ce altceva mai e de bun-simț: dezbaterea. Cu contextualizare, cu ethos și pathos și logos, cu argumentare. În loc de asta, curg talk-show-urile prin care urlă invitații, prin corporații e plin de șefuleți care-și trag yesmenii după ei, prin prea puține licee există cursuri de debate, iar presa locală își suferă inexistența în tăcere (nu numai în România).
This rant is not over.
simplicity is beauty 