2018. books and in-betweens

câte ceva despre ce mi-a atras atenţia în ultima vreme. din 2018 pentru că anul ăsta m-am reapucat de citit sportiv, cu sete şi cu foame, ca-n vremurile bune. nu toate titlurile de mai jos au fost traduse în română, aşa că, de dragul ordinii în univers, toate linkurile duc către amazon sau audible, după caz. încerc să nu dau spoilere.

Reign of Appearances: The Misery and Splendor of the Public Sphere, Ari Adut (link). o teză fascinantă despre ce e, de fapt, sfera publică. merge dincolo de analizele clasice din ştiinţa politică; necesară în epoca asta a ştirilor care mor într-o oră şi-a vieţilor făcute tapet pe social media.
Why Civil Resistance Works: The Strategic Logic of Nonviolent Conflict, Erica Chenoweth & Maria Stephan (link). cu analize statistice şi studii de caz, despre cum anume funcţionează (sau nu) rezistenţa civică non-violentă. e alertă şi extraordinar documentată. dacă aş ţine un curs despre activism civic, aş pune-o în syllabus.
The Invention of News: How the World Came to Know About Itself, Andrew Pettegree (link). despre istoria ideii de ştire, care uneori se confundă cu istoria diplomaţiei sau a bârfei. pe alocuri prea descriptivă, dar încep să cred că nu ai cum să povesteşti despre europa evului mediu altfel decât scoţând sufletul din onorata audienţă.
The Vanquished: Why the First World War Failed to End, 1917-1923, Robert Gerwarth (link). nu prea ne uităm cu atenţie la perioada de după sfârşitul primului război mondial, istoria de prin manuale vorbeşte despre pace, dar de-acolo ni se trag multe. nouă, europei. nu-i deloc o carte comodă, episodul Smirna e înfiorător, radiografia extremismelor din perioada aia e teribil de utilă.
Genghis Khan and the Making of the Modern World, Jack Weatherford (audiobook). la ani-lumină de portretul clasic de sălbatici apăruţi din neant: nişte strategi daţi naibii, practici, vizionari, cu o înclinaţie spre dezbatere şi toleranţă, birocraţi avant la lettre, mongolii ăştia. în plus, e scrisă ca o carte de aventuri, iar audiobook-ul e numai bun de ascultat la volan.
Bill Bryson, pentru One Summer. America, 1927 (link), At Home: A Short History of Private Life (link) şi Down Under: Travels in a Sunburned Country (link). e haios, e alert, vede lucruri.
The Great Cat Massacre: And Other Episodes in French Cultural History, Robert Darnton (link). e genul de carte pe care aş recomanda-o cuiva care se jură pe toţi sfinţii că istoria e plictisitoare în draci. (paranteză aproape relevantă: am dat de cartea asta urmărind o bloggeriţă nişată pe korean skincare, care avea nişte review-uri scrise cum ar scrie un istoric despre creme. atâta doar că tipa are un doctorat în istorie renascentistă. oh well.)
Vintage Humour: The Islamic Wine Poetry of Abu Nuwas, Alex Rowell (link). titlul spune tot, cartea e fabulos documentată. vinul e minunat şi nimeni pe lumea asta nu a scăpat de el.
Our Political Nature. The Evolutionary Origins of What Divides Us, Avi Tuschman (audiobook). o lectură provocatoare, unii ar putea spune că merge pe linia foarte fină a reducţionismului ştiinţific, dar e mult mai mult de-atât. cât să te scuture.

şi mai am, dar probabil exagerez. din capitolul in progress, remarc doar că biografia lui Eddie Izzard citită de Eddie Izzard e unul dintre cele mai frumoase lucruri care poate să se întâmple într-o voce de om. probabil că de asta s-au inventat audiobook-urile.

***

am început un semi-experiment, în care am pus pe instagram stories (şi-n highlights) câteva dintre titlurile cumpărate şi pe toate cele terminate care mi s-au părut interesante. o îndepărtare binevenită de la lista de cărţi pe care o ţin aici de foarte mult timp – o chestie teribil de nepractică, de care mai mult uit decât îmi aduc aminte. instastories folosite ca un fel de notiţe, despre care nu-mi dau seama dacă îi mai sunt utile cuiva, care fac bine la vanitate şi pe care tind să le consult atunci când nu-mi aduc aminte dacă am cumpărat deja o anume carte (yes, it happens).

am reînceput să folosesc kindle-ul dintr-un pragmatism, nu prea mai am unde să îndes cărţile prin casă. mi-e îngrozitor de complicat să cumpăr doar atât cât pot citi (la mâncare e ceva mai simplu, jur), iar treaba aia cu one-click-buy de pe amazon e ghiavolul personificat. ceea ce nu înseamnă că nu mai cumpăr cărţi printate – editurile româneşti ajută mult în sensul ăsta, iar books express va fi mereu tentant. (discuţia despre contextul al pieţei de carte de la noi cu altă ocazie.)

în loc de concluzie, ceva ce s-a tot întors peste mine în ultima vreme, pe lângă cohen, savoretti, albumul nou de la thievery corporation, tindersticks, moby, radiohead (!), portishead, disco nouăzecist şi hooverphonic (iar exagerez):