Skip to content

the evergoing third gear

Monday, 2nd May 2016

căile mai mult sau mai puţin ştiute ale vieţii m-au adus în postura de a-mi petrece aproximativ trei ore pe zi cu lizeta, în drum spre şi de la biroul din pipera. corporatristă, cum ar veni, cu program 9 – 18, aproape rupându-mi maşina în hârtoapele de pe şoseaua fabrica de glucoză. ce e şi mai şocant e că, dincolo de oboseala care se acumulează vrând-nevrând, nu mă deranjează treaba asta.

încep să cred în condus ca metodă de terapie (sau, fie, măcar metodă de relaxare). zappat printre posturi de radio, ascultat cd-urile care zăceau în punga din portbagaj de prea mult timp, câte-un pieton simpatic, hoardele de şoferi care habar n-au să conducă dar conduc (argeş şi prahova, la voi mă uit).

sigur, să faci un drum de o jumătate de oră într-o oră şi jumătate e cel puţin mindfucking. mă jur că nu înţeleg cum naiba s-a construit atât în pipera fără ca cineva să se gândească-că da, oamenii vor veni la birou şi cu maşinile. şoseaua fabrica de glucoză e în aceeaşi stare de cel puţin 25 de ani, fără vreo intenţie de trotuar. sunt nişte chinezi pe care îi văd zilnic, cu badge-uri de huawei, care o iau, stoinic, printre maşinile de ora şase care, la rândul lor, încearcă să nu-şi rupă chiar de tot roţile prin hârtoapele pe care nu ai cum să le ocoleşti decât dacă o iei prin gard sau pe contrasens (uneori, nici aşa, le iei cu 5 la oră şi aia e, autozone e oricum aproape). să vedeţi poezie când plouă şi-s bălţi.

***

o secvenţă repetată zilnic: stau în coloană pe o stradă oarecare, să zicem barbu văcărescu. observ că din spate dreapta vine un biciclist, circulând regulamentar. aş vrea să-i fac loc şi dau să mă uit în oglindă înainte să trag de volan – moment în care mă trezesc cu un scuterist/motociclist care vine printre benzile întâi şi a doua. trăi-v-ar vouă lanţurile proaspăt date cu ulei, chiar vreau să vă fac loc să treceţi de mine, bravo vouă că vă lasă genunchii şi v-aţi luat a-ul înainte să pună limita minimă de 24 de ani – eu ce-ar trebui să fac, să-mi pliez maşina?

***

înţelept e să nu haleşti la volan chestii cu susan. că poţi să verşi punga, iar susanul ăla va avea viaţă cel puţin veşnică pe sub scaune, printre scaune, prin cotieră, prin orice buzunar şi buzunăraş prin care ceva susan devenit atomic la o frână bruscă a avut chef s-ajungă. a, şi mă enervează grav fumatul la volan.

***

(c) transp, 2015

(c) transp, 2015

poate să-mi fie rău (într-o anumită limită), să-mi fie somn, să fi avut o zi groaznică. urcă-mă la volan şi-mi revin. poza de mai sus e făcută după vreo două ore de condus cu soarele-n ochi, aveam retinele semi-prăjite, pe autostradă full, dar veneam de la mare şi-n maşină erau nişte prieteni foarte dragi. if anyone is to ask why.

Advertisements

Comments are closed.