bullet points traveling.
- ce are praga special, dincolo de atmosferă? istoria. nu povestea, ci bucăţile conservate. nu există colţ prin centru unde să nu ai la ce clădire să caşti gura (iar mixul de stiluri arhitectonice e senzaţional, nu numai ca varietate, ci şi prin efectul de ansamblu).
- un cartier evreiesc rămas întreg după război, care datează din secolul XIII, cu şase sinagogi, în care ultima reconstrucţie datează de la începutul secolului XX. kafka! merită pierdută o zi doar aici, sinagoga spaniolă e unul dintre cele mai frumoase monumente din praga, după mine. (există plăcuţe care informează trecătorii asupra interdicţiei de a bea alcool pe stradă în zonă, îmi pare rău că nu am făcut poză la treaba asta).
- librăriile. în piaţa wenceslas există cel puţin cinci librării mari, cam cât cărtureşti verona de mari, în care partea de cadouri şi jucării e insignifiantă faţă de cea ce carte. traduceri foarte recente, preţuri bune, plus scriitorii cehi care publică în draci, judecând după rafturile pline – iar cehii cumpără cărţi. nu multe, plecau cu câte una-două, dar o librărie în care găseşti oameni la opt dimineaţa într-o zi de luni e priceless. din pricina asta (şi nu numai) e mişto de stat la ramada city centre, că dacă greşeşti uşa intri într-o librărie.
- că tot veni vorba de piaţa wenceslas – dacă vă nimeriţi prin zonă, intraţi în pasajul lucerna. you can thank me later.
- mâncarea. mâncare de bere – părea absolut imposibil, dar am găsit un fel de mâncare care mi s-a părut un pic (dar doar un pic) prea sărat, nişte cârnaţi, că doar ce altceva. şi mâncare de oameni care-s vecini cu nemţii. cel mai dietetic (vorba vine) fel a fost ăsta, cu pui şi vită:
- mai au şi clădiri care nu-s renovate, dar la cum arată oraşul sunt convinsă că e doar o chestiune de timp până când vor rezolva şi problema asta. în rest, mai toate arată extraordinar de bine, nu pur arhitectonic ci ca întreţinere, că-mi imaginez că o clădire albă nu rămâne albă în veci pururi.
- dacă vreţi să aflaţi cum staţi cu agorafobia, puteţi merge la turnul cu ceas sâmbătă seară, la ora 9, venind dinspre podul carol.
- târgul de crăciun de lângă turnul cu ceas e drăguţ (nu-s mare fană de târguri şi pieţe, toată moşmondeala şi frecangeala aia generalizată mă enervează), dar acolo se găsesc cele mai mişto globuri de crăciun, globuri de sticlă făcute şi pictate, ca alea vechi de treizeci-patruzeci de ani care au apucat vârsta asta în bradul de la părinţi.
- ce n-am apucat să văd, dar pentru care am să mă întorc: muzeul benzilor desenate, muzeul comunismului, castelul praghez, poate şi o excursie la karlovy vary. mai intenţionam să mă duc la fabrica staropramen, dar review-urile de pe trip advisor nu sunt foarte încurajatoare, aşa că am preferat sfânta plimbare fără scop, prin ploaie, în urma căreia am nimerit pe strada cu magazine de lux din cartierul evreiesc.
- praga e un oraş prietenos cu animalele, ai voie cu câinele în aproape orice restaurant şi în transportul public. ca bonus, am văzut şi doi lupi cehoslovaci, sunt mai frumoşi decât în poze, foarte, foarte simpatici.
- m-a distrat teribil vocea care anunţă staţiile de metrou, zici că mai are puţin şi iese din difuzoare ca să-ţi tragă o mamă de bătaie că nu ştii că urmează “stanice metra Malostranská”, unde Malostranská nu se citeşte cum se scrie.
- pe post de sfat: căscaţi gura la detalii. exemple:
***
tradiţionalul “i’ll be back!”:
simplicity is beauty 