Aproape sincronicităţi, aproape alegeri, aproape opţiuni. E unde sunt acum; în mod normal, m-aş aşeza sub leandru, cu spatele la scări, cu un pahar de …ceva, dar norocul e că normalul ăsta mai şi evoluează.
***
Ios nu e tocmai o insulă populară. Se ajunge în o oră – oră şi ceva cu vaporul din Santorini şi e o combinaţie fericită de plaje mari şi arhitectură cicladică. Foarte puţini turişti la sfârşit de septembrie, ceea ce e un mare plus. Merită să te pierzi pe străduţele din Chora câteva ore, cu toate şansele de a te saluta cu localnicii care împrospătează stratul de vopsea albă de pe străzi. Şi-apoi, merită să stai cu ochii în patru pe oriunde ai trece – aproape totul e un cadru care aşteaptă să fie tras. (Mai durează până developez filmele.)
simplicity is beauty 