în zilele astea moderne şi pur globalizate ale lui facebook-twitter-instagram, e foarte complicat ca locurile mişto, unde mişto înseamnă pustiu, necotropit de puterea civilizaţională şi reptiliană (doamne-iartă-mă) a omului aruncător de gunoaie şi aducător de maşină cu casetofon-cd şi manele, deci cum ziceam, e complicat ca locurile astea să rămână mişto. zece share-uri pe facebook ale vreunor influensări şi gata, s-a terminat cu povestea. de ce zic chestia asta – au început s-apară diverse articolaşe cu plaje uşor accesibile din bulgaria.
e o minciună tot ce se scrie pe acolo, sunt absolut oribile, nu vă duceţi. serios. e horror.
(dacă totuşi vă duceţi, lăsaţi nesimţirile la graniţă, se recuperează la întoarcere.)
în apărarea mea, pe vremea când puneam eu poze onlain, adică acu’ vreo patru-cinci ani, 1. nu era toată lumea pe facebook, două likeuri era ceva imens, 2. deja începuseră să umble q7-uri pe plaja de la corbu. la propriu, n-am să uit în veci amin dimineaţa aia, să tot fi fost vreo şapte când am dat să deschid fermoarul de la cort şi la doi metri în faţă trecea în trombă un gherţoi din ăsta, cât să nu se afunde în nisip.
şi da, mi-e îngrozitor de dor de pus cortul noaptea, pe vânt, cu nisip (cel puţin) în ochi, fără frontala uitată acasă, cu o legiune de ţânţari în cârcă.
***
în plus, o obsesie. suficient de obsesie încât să deschidă al enşpelea volum al arhicunoscutei compilaţii “de condus”, de care nimeni care-a fost la mine-n maşină n-a scăpat.
simplicity is beauty 