Skip to content

ce mai e pe interneţ

Wednesday, 4th March 2015

observ, în ultima vreme, că-s mulţi oameni (din diverse poziţii, ori directori de creaţie sau de client service, că m-am tot învârtit prin zona asta, ori hr-i de prin corporaţii) care se plâng că vai! doamne, nu mai găsesc tineri competenţi pe care să-i angajeze. prin “competenţi” înţelegându-se un nivel decent de cultură generală, cu gramatica la locul ei, cei câţiva ani de acasă. pentru că tinerii din ziua de azi sunt nişte lepre care se visează direct manageri, nu prea au chef să muncească şi, în general, nu ştiu nimic, fiindcă învăţământul e-n cap. “nu mai găsim, nu mai vin la interviuri”. ergo, nu mai sunt.

of. păi normal că nu mai vin la interviuri. atunci când erau în ţară, nu se uita nici dracu’ la ei.

să explic: luăm o clasă de liceu de 25 de oameni, dintre care cel puţin jumătate se gândesc serios să plece la studii (adică de tot) în străinătate. tot aproximativ jumătate din ăştia 25, cât timp sunt în liceu, îşi caută modalităţi de a căpăta experienţă şi de a-şi câştiga banii de buzunar. şi, spre tragedia tuturor, rămân la stadiul de căutări. desigur, cu acele excepţii care se folosesc de network-urile părinţilor (pentru că “relaţii” bate rău de tot înspre “pile” şi nu e neapărat o perspectivă corectă de a privi problema). şi, din căutare-n căutare, ajung la terminalul de plecări de la otopeni.

mi-aş dori mult să nu mai aud veşnica replică “a, păi în liceu să se facă voluntariate, că şi-aşa nu e vârsta potrivită de angajare”. ei, na. unu la mână, voluntariatele şi experienţa de muncă din ong-uri sau asociaţii studenţeşti n-au nici cea mai vagă legătură cu ce se-ntâmplă când munceşti de-adevăratelea, cu salariu, program fix şi acte (cough-cough); doi la mână, e uşor să te plângi că nu-s oameni formaţi, dar al dracului de greu să pui mâna să te duci prin licee şi să vezi care mai e atmosfera pe acolo. în 2012, samsung era singura companie (de care ştiu eu, dar mă îndoiesc că am ratat ceva pe tema asta) care oferea stagii de internship la nivelul ăsta de vârstă, a propos.

***

dezbatere isterică zilele astea despre religia-n şcoli. experienţa personală nu-i deloc reprezentativă, în doisprezece ani de studiat religie am avut tot soiul de profesori, de la tipa-tânără-şi-foarte-cumsecade-brusc-acrită-când-avea-probleme-în-familie, la un tip foarte nonconformist căruia tocmai îi născuse nevasta (deci era crunt de nedormit) şi care a ţinut cea mai mişto oră de educaţie sexuală din câte am văzut, pentru că ţinea ca noi să alegem subiectele de discuţie (clasa a VI-a, dacă mai ţin minte bine), la tipa nebună care susţinea că ozn-urile sunt lucrătura ghiavolului, ca şi telefoanele mobile, la tipul care a vorbit despre mai toate religiile (dar ortodoxismul era the ultimate shit, oricum o lua). dar, dar, nimeni niciodată nu m-a obligat să mă ridic în picioare şi să zic vreo rugăciune la început de oră, chestie care e totuşi destul de importantă.
altfel, cam tot ce-aş fi vrut să zic pe tema asta a zis deja vasile, luaţ de citiţ.

tot în ordinea asta de idei, am două întrebări pline de afurisenie:
1. cât a costat spotul de promovare cu connect-r (conectăr?), liana stanciu (formator de opinie, nu glumă), sofia vicoveanca etc? s-au plătit taxe pe banii ăştia? endorserii au primit fee-uri pentru prestaţia lor? bani negri, bani spălaţi? aşa, de curiozitate.
2. când facem, fraţilor, o campanie pro-plata taxelor de către bor? măcar tva, dacă nu şi restul impozitelor. sunt nişte hoţi ordinari, de ultimă speţă, îndrăznesc să spun că-chiar mai tupeişti decât udrea, cocoş et co., nişte lipitori ale bugetului de stat care reuşesc să construiască ceva mai hidos decât palatul parlamentului (felicitări pentru performanţă, ce-i drept) şi, cu toate astea, nu li se-ntâmplă nimic. nu tu fisc, nu tu dna, nu tu nimic.

dar na, cu blestemele prin rugăciuni stăm al dracului de bine. sic.

Advertisements

Comments are closed.