slices

ştirbei vodă, într-un restaurant, un “little 15” pe care l-am remarcat de-abia la ultimul refren.

la întrebarea “de ce nu te apuci de jurnalism?”, pe care o primesc din ce în ce mai des, unul dintre multele răspunsuri e că nu mă văd funcţionând într-o presă care habar n-are să mestece externele. din fericire (sau din păcate, naiba ştie), lista de argumente se tot lungeşte.

după concertul-monstru cu oldfield, vangelis, jarre şi yanni, mai vreau un spectacol cu hugh laurie, stephen fry, rowan atkinson şi eddie izzard. şi alan davies, ca să fie qi-ul complet.

acum ceva vreme, erau mult mai puţine alegeri de făcut. călduţ, comod. pe de altă parte, mi se pare periculos să-mi doresc mai multe certitudini.  pentru că statul cu capul în congelator şi cu fundul pe aragazul aprins (important de menţionat, uneori mai rămâne fără gaz) dă în medie orice, mai puţin bine.

probabil s-ar mai rezolva din lucruri cu o săptămână de insomnie, creion şi hârtie. cine să mai aibă timp de asemenea extravaganţe.

bruce becvar – sands of time

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s