lefkada, 35 mm.
în căutarea plajelor pierdute. din când în când, câte-un yacht mai traversa orizontul, fără vele ridicate; nu era pic de vânt. pescăruşi, frunze uscate de palmier, linişte, soare nu-foarte-blând de octombrie, aproape pustiu.
de altfel, exact aşa arată când visez că fac pluta şi deschid ochii: nu ştiu cât albastru am în jur.
simplicity is beauty 
3 thoughts on “count the blues”