Skip to content

protestele. mărimea nu (prea) contează

Wednesday, 18th December 2013

éditeur extraordinaire: simina diaconu

proteste? bine, despre proteste zicem. iniţial, voiam să fac un articol-mastodont, în care să iau problema de la a la z, s-o despic în cin’şpe şi să trag nişte concluzii, doar că n-am timp să fac chestia asta. şi-apoi, nici nu ştiu câtă lume ar citi ditamai eseul; aşa că am decis s-o iau pe bucăţi.

azi, despre câţi oameni ies în stradă, de ce şi cum. nu numai la noi, ci şi prin alte părţi. pentru că am văzut mulţi oameni revoltaţi de faptul că, în românia, mişcările ar trebui să fie mult mai solide numeric. am ajuns la explicaţia asta în contextul unei dezbateri (deşi e mult spus, mai degrabă un exposé de păreri) despre mişcările “occupy” (şi-s destule similitudini între ale noastre şi ale lor – new york, istanbul, cairo organizarea orizontală şi lipsa de convergenţă în opinii a protestatarilor sunt nişte exemple), când, la un moment dat, s-a pus o întrebare: de ce în unele locuri ies mai mulţi oameni decât în altele?

pentru că nu e nevoie.

protestele masive, cu sute de mii de oameni ieşiţi în stradă, apar în societăţile cu o structură extrem de polarizată. ucraina e un exemplu: taberele (pro-rusia, pro-uniunea europeană) sunt relativ egale în dimensiuni; egipt e un alt exemplu, turcia se-nscrie şi ea în paradigmă.
românia nu – tocmai din cauza (cvasi)uniformităţii etnice şi religioase de care beneficiază. pentru că doar  pe baza clivajelor de o asemenea magnitudine se pot crea proteste masive; şi tind să cred că tocmai de aici poate să derive o conştiinţă de tipul “e nevoie şi de mine în stradă”. “e nevoie să ies”, nu “vreau să ies”, pentru că abordarea tinde să fie una raţională: ce pot câştiga dacă mă aflu acolo, ce pot pierde dacă nu. costuri versus beneficii, nu datoria de cetăţean care trebuie îndeplinită.
desigur, mini-polarizări pe subiecte de larg interes apar; problema câinilor maidanezi e un exemplu excelent. dar e nevoie de un concurs de împrejurări foarte complex (includ şi controversa aici) pentru ca un asemenea subiect să beneficieze de suficient de multă acoperire în presă încât să genereze iniţiative legislative. şi, pentru că nu sunt bazate pe nişte fisuri mult mai adânci în structura societăţii, dar şi pentru că nu există un exerciţiu al dezbaterii şi al formulării de argumente, astfel de dispute la nivel public se sting repede.

în românia, a fost suficient ca mişcări de nu mai mult 2 – 3000 de oameni să dărâme un guvern, oricât ne-am da cu capul de pereţi pe motiv că “e nevoie de mai mult”, că “uite-i pe-ăia cum se mobilizează”, că “la dracu’, noi atâta putem, atâta merităm”.
şi-apoi, mai e un lucru: clasa de mijloc, cea care – după cum zicea weber şi după cum confirmă şi realitatea – e cam singura care se urneşte din loc la proteste, nu e chiar atât de numeroasă pe cât ne place să credem. (asta ca să nu începem discuţia despre toţi factorii care determină o persoană să iasă-n stradă, că-s mult prea multe variabile pentru fiecare individ în parte.)

spun lucrurile astea şi pentru că mi-ar plăcea să văd protestatari mai conştienţi vis-a-vis de “de ce”-urile inerente, mi-ar plăcea să văd discuţii pe facebook bazate pe raţionamente, mi-ar plăcea să văd oameni care citesc mai multe puncte de vedere înainte de a şi-l forma pe cel personal.

wishful thinking loves babysteps, though.

p.s.: n-are legătură, da’ tre’ s-o zic: dacă mai aud vreun argument care conţine sintagma “nu ne vindem ţara”, au să-mi iasă bube.

Advertisements
15 Comments
  1. Thursday, 19th December 2013 2:22 AM

    Well, someone got inspired by mr. Parvu. Like, Anca

  2. Thursday, 19th December 2013 5:47 AM

    my tuppence: în afară de revoluţie (şi acolo e de discutat) şi de mineriade (care au fost orchestrate pe faţă de unul dintre subiecţii discuţiei de mai devreme, cu revoluţia), nici un “protest” nu a dat jos vreun guvern/vreo conducere la vârf în românia. aici nu se lasă cu demisii pentru că proteste şi pentru că “jos cutare”, aici se lasă cu demisii pentru că şantaj şi pentru că alte jocuri de culise.

  3. Thursday, 19th December 2013 7:23 AM

    vivi, i get inspired by him since like.. last year? great professor. and thanks. 🙂

    cougar, cu nota că “protestele” alea pot determina nişte jocuri de culise. nu din frică, ci strict dintr-o abordare raţională de “poate tac”. or, în lipsa practicilor tip demisie de onoare, e un mecanism foarte bun care, de bine, de rău, funcţionează.

  4. trubadurul permalink
    Thursday, 19th December 2013 10:03 AM

    sunt și eu curios cum am putea măsura gradul de „polarizare” al unei societăți, dincolo de părerismele inevitabile 😉

  5. Thursday, 19th December 2013 10:08 AM

    măsori apartenenţe la culte religioase/etnii. citeşte mai atent, c-am explicat ce şi cum.

  6. trubadurul permalink
    Thursday, 19th December 2013 10:21 AM

    Repet, pe ce bază (dincolo de „așa spune știința politică”, care nu e mai mult decât eseistică) concluzionăm asta? Așa, ca idee, niște indicatori, corelații, regresii etc.

  7. Thursday, 19th December 2013 10:29 AM

    ba pardon, ştiinţa politică e mai mult decât eseistică. există ditamai metodologiile pe care sunt făcute studiile sociologice (cantitative, calitative, you name it) şi pe baza cărora se pot trage asemenea concluzii. ţi-am zis, indicatorul cel mai simplu e structura etnică/religioasă/politică a unei societăţi, exprimat în procente.

    uite aici un studiu sociologic făcut la noi, finanţat de CEE Trust (din ce ştiu eu), poate te lămureşti. http://www.militiaspirituala.ro/fileadmin/documente/Raport_MS1211_RO.pdf

  8. trubadurul permalink
    Thursday, 19th December 2013 10:40 AM

    Come on, Miliția Spirituală? ;)) Da, cunosc poezioarele respective, slavă domnului, am terminat FSP (din fericire am și formare reală) faptul că există instrumente și metode împrumatate din alte domenii mai precise nu înseamnă mai nimci dpdv al concluziilor. Pentru orice regulă și „lege” din științele sociale exista n! excepții și contraexemple, ceea ce le face rubbish, imho.
    De ex, pe logica asta, în SUA ar trebui să avem proteste de amploare, că structura etnică sau religioasă e foarte variată.

  9. Thursday, 19th December 2013 10:51 AM

    mă rog, numele lor e foarte dubios, dar nu ştiu să fi făcut cineva alt studiu pe tema asta.

    formarea reală nu te ajută foarte mult în cazul ăsta, fiindcă în ştiinţele sociale nu poţi emite adevăruri imuabile, perfect valide. nu e matematică, să ai o teoremă a lui pitagora la care să nu ai excepţii. ştiinţele sociale nu au operat niciodată cu astfel de instrumente, tocmai pentru că, în fiecare caz, există extrem de multe variabile care trebuie luate în calcul.

    şi în sua discutăm despre cu totul altceva, anume o ţară care s-a format din start pe nişte fundamente pluraliste. da, astfel de proteste pot apărea şi la ei (şi-au apărut, vezi occupy), dar mai degrabă din cauza inegalităţii economice, nu rasiale sau religioase (vorbesc de situaţia prezentă, nu de segregări rasiale şi alte nebunii). deci elementul comun, cel de inegalitate, de clivaj, rămâne, chit că tipologia lui se schimbă de la caz la caz.

  10. trubadurul permalink
    Thursday, 19th December 2013 2:35 PM

    Well, tocmai de aceea nu sunt științe și nu ar trebui tratate ca atare, ci doar cel mult ca educated guessing.
    SUA au o bază mult mai omogenă decât miturile istorice ale diversității și pluralismului ne lasă s-o credem, vezi puritanismul și cele 13 colonii originale. Iar cu inegalitatea și sărăcia care generează frământări sociale n-am spus nimic nou, încă de când unele semi-maimuțe a început să vâneze/adune/cultive mai mult decât celelalte surate din tribul respectiv au apărut disensiuni. Asta știau și scriau și anticii.

  11. Thursday, 19th December 2013 3:07 PM

    educated guessing nu presupune raţionamente.

    nu cred că sua a fost vreodată omogenă. a, căco loniştii au fost iniţial o comunitate omogenă, da, dar n-au rămas aşa.
    n-a zis nimeni că inventăm iar roata, apa caldă şi mersul pe jos. că mişcări sociale au tot fost şi vor mai fi. şi am vaga senzaţie că vor fi cauzate cam din aceleaşi diferenţe. doar că nişte lucruri trebuie reamintite.

    p.s.: *originare. check your science.

  12. Friday, 20th December 2013 8:11 AM

    încerc să mă gândesc la un protest care a determinat jocuri de culise cu adevărat importante şi/sau relevante, aşa, în lume, de la invenţia automobilului încoace. nu-mi vine nimic în cap. mai mult, consider că marea majoritate a protestelor sunt, de fapt, alimentate şi susţinute din culise. they’re merely instruments, not vectors, unfortunately. şi pornind de la “în românia, a fost suficient ca mişcări de nu mai mult 2 – 3000 de oameni să dărâme un guvern” (cu care nu sunt de acord; după 1989, toate guvernele au picat pentru că strategii politice şi pentru că şantaj) şi continuând cu “clasa de mijloc, cea care [..] e cam singura care se urneşte din loc la proteste, nu e chiar atât de numeroasă pe cât ne place să credem”, ajung la o concluzie neconformă cu realitatea, şi anume că în românia există o clasă de mijloc nu foarte numeroasă, care, dacă iese în stradă cu un headcount de 2000-3000 de oameni, are şanse să dărâme un guvern. first of all, dacă ar fi (wishful thinking) să-l dărâme voinţa unei clase ieşite în stradă, un guvern ar fi dărâmat probabil de clasa majoritară numeric sau, şi mai probabil, de o unire a claselor – acolo se văd factorii eterogeni care trag în aceeaşi direcţie. second, 2000-3000 de oameni = un turbohalle gol pe jumătate. atât. nici un joc de culise la nivel de guvern nu se poate baza pe o asemenea cifră. nu în românia. poate în liechtenstein.

    dar e devreme şi sunt cam chiaun, aşa că m-aş bucura nespus să fiu contrazis.

  13. Friday, 20th December 2013 8:36 AM

    de la invenţia automobililului? chiar vrei să-ncepem lunga discuţie despre egipt şi siria, 2010 – 2011? mai precis, despre primele zile de proteste de acolo? asta ca să nu mergem prea mult înapoi. din partea mea e ok, da’ ai răbdare să intru-n concediu.

    a doua chestie: probabil n-am fost suficient de specifică mai sus, atunci când ţi-am zis că protestele pot influenţa jocuri de culise. nu cred că funcţionează ca instrument direct, ci printr-un efect de domino. dar cred că ăsta e bobârnacul; după aia mai contează foarte mult şi cum sunt piesele aşezate. la noi, n-ai cum să modifici sistemul cu totul. dar schimbări mai mici, de genul “nu-l demitem pe arafat, îşi dă boc demisia” se pot întâmpla aşa. a, că au fost şi alţi factori acolo – absolut, dar nu cred că au cântărit mai mult decât ieşirile în stradă şi simpatia faţă de respectivii. poate-oi fi naivă, nu zic nu.
    problema mare cu uniţi salvăm a fost că, din cauza lipsei de organizare verticale a mişcării şi a unei lipse de abordare instituţională (o consider inabilitate, dar încă nu-s convinsă de asta), n-au răspuns invitaţiei lui ponta, care a vrut să negocieze cu ei. lucrurile s-ar fi aşezat mai devreme dacă abordau problema aşa, dincolo de “toţi sunt corupţi, n-avem ce discuta cu nici unii”. că dintr-o abordare de genul ăsta, eu înţeleg că nu prea vrei să schimbi nimic, de fapt. chit că o lege e profund neconstituţională şi nedemocratică.
    dar m-am îndepărtat de ideea de la care plecasem, şi-anume că, printre factorii care determină schimbări de genul ăsta, e de bun-simţ să luăm în considerare efectul indirect al protestelor.

    concluzia la care ajungi tu e conformă cu realitatea, din păcate sau din fericire, you name it. dar nu pentru că o clasă e majoritară, ci doar pentru că e cea care percepe şi utilizează instrumentele pe care le are la dispoziţie. de atât e nevoie în românia, cred eu.
    sau, hai s-o luăm altfel, zi-mi de ce nu iese clasa de jos. că-s tare curioasă.

  14. trubadurul permalink
    Monday, 23rd December 2013 6:29 PM

    I stand corrected. Ceea ce nu-mi invalideaza argumentele. Iar rationament!= stiinta, ma rog, pentru cei care au idee cum functioneaza stiintele reale (hint: e un filmulet dragut si scurt cu R. Feynman pe Youtube)

  15. Tuesday, 24th December 2013 12:58 AM

    well, ştiinţa politică presupune raţionamente, operatori logici etc. de-aia nu e educated guessing. dar e ok, nu e obligatoriu să ştim asta, merge şi-aşa.

Comments are closed.