Skip to content

despre biciclete

Thursday, 21st March 2013

în ultimele două săptămâni, la mine-n facebook s-a generat o isterie înrudită cu vecina de la doi atunci când ţipă, a propos de pistele de biciclete şi de unde ar trebui să fie ele.

din perspectiva unui biciclist devenit şofer:

  1. bicicleta e vehicul, o zice codul rutier. ergo, biciclistul se supune codului rutier. adică acordă prioritate atunci când trebuie să acorde, aşteaptă la stop, nu trece pe trecerea de pietoni călare fiind pe bicicletă, nu intră pe contrasens, semnalizează când schimbă benzile – ceea se întâmplă în maximum 30% din cazuri. biciclistă fiind, am fost teribilistă până când m-am urcat la volan. m-am trezit cu deştepţi mergând pe contrasens, am văzut cretini făcând slalom pe benzi, mergând seara, fără lumini sau veste reflectorizante. am înţeles ce-i ăla trafic şi-am devenit şi mai paranoică, şi mai atentă, şi mai previzibilă. fiindcă asta e, poate, cea mai importantă chestie atunci când mergi pe stradă (pieton, biciclist, şofer): să fii previzibil, să le dai celorlalţi timp să reacţioneze la ceea ce urmează să faci. 
  2. nu-s foarte convinsă că e nevoie de piste. în barcelona, nu există aşa ceva. şi n-aş zice că la orele de vârf traficul e tocmai prietenos, ci doar puţin optimizat. e-adevărat, îi ajută faptul că au locuri de parcare destule şi o reţea de transport public care te face să nu ai nevoie nici de bicicletă, nici de maşină. în lisabona, pistele sunt delimitate doar pe bulevardele cu trei benzi şi pe faleza râului tejo. la fel, biciclişti să-ţi pui şi-n cap. fiindcă oamenii ăia ştiu să semnalizeze, să se asigure, să acorde prioritate.
  3. şi facem, totuşi, pistele. în bucureşti, fie vorba-ntre noi, nu prea mai există loc şi pentru ele. lăsând la o parte că ar veni în contradicţie cu ce zice codul rutier, pe trotuar n-ai unde (aproape admirabilă încercarea), pe carosabil de ce să mai existe, bandă specială pentru biciclişti iar n-ai unde să faci. nu m-aş simţi desconsiderată, nici doamna bicicletă nu mi-ar fi nerespectată, pur şi simplu aş continua să merg cum am mers şi până acum. a, iar dacă cineva are senzaţia că vreun şofer se va simţi cumva stingherit de benzile alea, vise plăcute în continuare.
  4. generalizarea: şoferii sunt needucaţi şi nesimţiţi. uneori pe bună dreptate, alteori gratuit. un marş n-o să rezolve chestia asta, la fel cum înjuratul reciproc în trafic n-o va face. sunt exact oamenii ăia care-ţi taie faţa şi te depăşesc doar ca să-ţi frâneze în faţă. când eşti la volan, îi tratezi cu o ignoranţă suverană, fiindcă n-ai ce să le faci. şi nici de pe bicicletă nu ai ce să le faci; poţi doar să te protejezi, lăsându-i întotdeauna să treacă – cel mai deştept cedează primul. aici e chestie de instinct de supravieţuire, nu de orgoliu, nu de cine e mai îndreptăţit să meargă pe stradă, nu de cine ştie cele mai multe şi mai de mamă înjurături. ok, ajungi cu 10 minute mai devreme unde ai de ajuns, dar cu ce riscuri? în manualul de şoferie, îi zice “conducere preventivă”. mi-ar plăcea ca orice biciclist să citească, măcar de amorul artei, o carte cu reguli de circulaţie.
  5. după ultima manifestare de tip “hai să ne-adunăm cu biclele, să vedem câţi suntem”, s-au pus nişte semne de “interzis accesul cu bicicleta” pe nişte străzi mari din bucureşti. poate nu văd eu utilitatea feroce a protestelor. sunt cinicul de serviciu, dar – undeva în adâncul sufletului necuprinzător – chiar îmi doresc să n-am dreptate. asta nu-mi taie din scepticism.
  6. există şi-o perspectivă instituţională a problemei, aia că primăriei nu-i pasă de biciclişti. mă scuzaţi că intervin: primăriei nu-i pasă de trafic. nici de şoferi, nici de pietoni, nici de biciclişti. başca faptul că design-ul instituţional (dacă-mi permiteţi) e strâmb: există administraţia străzilor (în cadrul primăriei), care se ocupă de străzile pe care circulă ratb-ul, şi a.d.p.-urile din primăriile de sector, care se ocupă de restul străzilor. ia, provocare: gândiţi voi nişte politici unitare şi implementaţi-le, să vă văd.

singurul lucru care te face să fii într-o relativă siguranţă în trafic e atitudinea ta, indiferent dacă eşti pieton, biciclist sau şofer. întotdeauna vor exista tâmpiţi cărora să nu le pese că nu-s singuri pe stradă, teribilişti cu multe lucruri de demonstrat. cumva, e-n firea lucrurilor. tot ce vă doresc e să nu fiţi voi aceia.

cu drag,

Advertisements
19 Comments
  1. Friday, 22nd March 2013 11:21 AM

    ce e aia utilitate feroce a protestelor?

  2. Friday, 22nd March 2013 11:27 AM

    o ironie, munte.

  3. Friday, 22nd March 2013 11:44 AM

    n-are cum.

  4. Friday, 22nd March 2013 11:49 AM

    ..vorbim noi acas’.

  5. Friday, 22nd March 2013 11:57 AM

    hai să facem asta casa noastră. care parte din nu vrem piste pe trotuar n-ai înțeles-o?

  6. Friday, 22nd March 2013 12:00 PM

    p-aia cu “vrem piste”.

  7. Friday, 22nd March 2013 12:15 PM

    Trebuie să fii un temerar și să ai sânge rece dacă vrei să mergi prin București cu bicicleta. Și pistele speciale nu vor schimba asta, fie ele pe trotuar sau pe șosea. Totul ține de civilizație, iar civilizația nu vine de la piste.

  8. Friday, 22nd March 2013 1:37 PM

    pe aia cum vrem piste e puțin mai încolo. că nu vrem oricum. s-ar putea, până la urmă, să nu mai vrem deloc, dacă le fac tot după cum le tună.
    momentan NU vrem pistele pe trotuar. mici nuanțe. dar carefac diferența între o idee clară și luări de poziții generaliste și subiective.

  9. Friday, 22nd March 2013 1:40 PM

    nu, nici n-am menţionat că scriu dintr-o anumită perspectivă.
    momentan, ar fi bine să vă faceţi o strategie mai pe termen lung, aşa, dacă tot v-aţi apucat. zic, nu dau cu parul.

  10. Friday, 22nd March 2013 2:18 PM

    există strategii pe termen îngrozitor de lung. însă când vineri un oficial din primărie anunță că pistele vor fi trasate pe stradă, în urma colaborării cu ong-urile, aplicarea unor măsuri la care s-a lucrat în parteneriat, proiecte pe termen lung, blabla, iar luni vine primarul și anunță sec faptul că pistele vor fi trasate pe trotuar, parcă asta cu strategia devine ușor penibilă.

    pe termen lung există tot. nu există în schimb un primar cu koae care să pună transportul public și bicicletele înaintea mașinilor personale. sunt doar calcule politice.

  11. Friday, 22nd March 2013 3:22 PM

    ..de-asta şi spun că nu ştie stânga ce face dreapta şi viceversa. din nou, nu cu proteste rezolvi asta, ci cu şedinţe de genul celeia de azi, în care-i iei pe ăia doi şi-i dai cap în cap. nu că le-ar păsa foarte tare, dar măcar de dragul faptului că nu se văd faţă-n faţă prea des.

    caulcule politice, calculce de profit versus pierdere, cum vrei. maşinile au acest avantaj perfid de-a fi impozabile. îndrăznesc să spun că ierarhia se va schimba atunci când sursele de finanţare actuale vor putea fi înlocuite. dar sper să fiu eu aia care greşeşte.

  12. Saturday, 23rd March 2013 7:32 PM

    O pista de biciclete nu e doar o dunga pe marginea drumului.

  13. Saturday, 23rd March 2013 7:41 PM

    e-o soluţie foarte deşteaptă, dar mi-e foarte greu să cred că se poate adapta la traficul de la noi.

  14. Saturday, 23rd March 2013 8:34 PM

    Eu cred ca se poate, mai ales ca nu necesita spatiu suplimentar. Alta cred ca e problema la noi. Bicicleta nu face parte din cultura noastra. Poate era importanta candva – bunicii mei au mers toata viata pe bicicleta oriunde aveau nevoie. Acum e un fel de moft, distractie. Ne dam cu bicicleta, nu merge nimeni la serviciu sau la piata cu ea.

    Atunci cand vom sti sa-i apreciem avantajele vom avea si respect si grija in trafic. Restul se invata. Am locuit vreo 2 ani intr-un orasel dominat de biciclisti. Crede-ma, am invatat foarte repede ca pieton sa ma uit peste umar inainte sa fac un pas la stanga sau la dreapta pe trotuar. Cand am iesit prima data cu bicicleta in trafic am facut numai prostii dar soferii pastrau mereu distanta si n-am fost niciodata in pericol. Piste de biciclete erau si nu prea – cand pe strada, cand pe trotuar – dar lumea mergea dupa cum avea treaba.

    Sincer, nu conteaza pe unde sunt pistele. Toti arunca pisica moarta in ograda celuilalt – nu pe strada, nu pe trotuar – de parca am vorbi de ciuma bubonica. Pista e acolo pentru incepatori, pentru mai multa siguranta, pentru fluidizarea traficului. Nu vad de ce ar trebui sa alegem doar una din variante cand, de fapt, conteaza mai mult cat spatiu ai la dispozitie intr-o anumita zona si cum faci sa aiba loc toata lumea pe acolo.

    Prefer sa circul pe o pista pentru ca acolo am mai mult spatiu si stiu ca masinile nu se apropie foarte mult. Daca pista nu e gandita cum trebuie si nu ma duce acolo unde vreau bineinteles ca voi folosi trecerea de pietoni (pe culoarea verde, evident) sau o voi lua prin parc pe scurtatura. Pentru ca sunt pe bicicleta si fizic, e posibil sa fac asta. Si pentru ca nu e placut sa stai la cozi in trafic cand ploua.

    Adevarata problema e ca nu suntem obisnuiti cu o asemenea aparitie cum e bicicleta. Pur si simplu, nimeni nu ia in calcul faptul ca s-ar putea sa iti vina un biciclist din spate si ar fi bine sa nu deschizi portiera sau sa pui piciorul in strada. De asemenea, imi imaginez ca Bucurestiul e plin de pusti care se “dau” cu bicicleta si habar n-au sau, mai rau, sfideaza regulile. Apoi, e greu pentru un biciclist sa-si imagineze cat de vizibil e in trafic. Asta e cea mai mare spaima a mea.

    Vorbeati de proteste, pentru ce?

  15. Saturday, 23rd March 2013 8:40 PM

    păi asta e cea mai mare problemă, că bicicliştii (zdrobitoarea majoritate) habar n-au regulile de circulaţie şi merg pe stradă de parcă ar fi a lor. şi oricât ai încerca să-i protejezi, la un moment dat rămâi fără opţiuni.

    a fost un ditai scandalul că pistele actuale, pe trotuar, îs făcute foarte prost şi au pe mijlocul lor stâlpi, chioşcuri de ziare, staţii de autobuz, copaci etc.

    p.s.: nu ştiu cum e prin alte părţi, dar în românia n-ai voie să treci pe trecerea de pietoni călare pe bicicletă, fiindcă eşti considerat vehicul. dacă te dai jos şi mergi pe lângă, devii pieton care cară o bicicletă, deci ai voie.

  16. Saturday, 23rd March 2013 9:27 PM

    Da, imi dau seama ca asta cu bicicleta pe trecerea de pietoni nu e tocmai ortodoxa si de cele mai multe ori reusesc sa evit asta. Mi-a fost de mare folos cand inca invatam.

    Uneori pistele de biciclete au stalpi cand se intersecteaza cu o strada ca sa ii oblige pe biciclisti sa reduca viteza si sa se incadreze pe o anumita portiune. Probabil s-au gandit la asta cand au pus chioscul in drum. Capeti indemanare. 😀

  17. ela mavrodin permalink
    Thursday, 4th April 2013 10:03 PM

    cea mai importanta realizare a unor evenimente precum protestul asta este constientizarea existentei si a identitatii de grup a biciclistilor; atat pentru ei insisi, cat si pentru ceilalti parteneri de trafic/viata in oras. ca o consecinta, un grup masiv reclama teritoriu si obtine instantaneu o reactie de respect. P.S. cand treci singur printre masini in drum spre serviciu nu simti nici tu, si nici masinile decat iritare si deranj. cand trece un grup de 4300 de biciclisti, atat biciclistii cat si soferii care stau la semafor in timp ce sirul de biciclisti pare ca nu se mai termina, au o revelatie…se produce un declic…sofer fiind, a doua zi nu te vei mai gandi cand va trece pe langa masina ta un biciclist “uite-l si pe ticnitul asta…” ci il vei privi cu (ceva mai mult) respect. altfel spus, astfel de evenimente produc o modificare de mentalitate…mica, dar incontestabila… masinistii care vad MULTI biciclisti la un loc, inevitabil vor gandi “sunt cam multi, poate ca nu sunt nebuni, totusi…”

  18. Thursday, 4th April 2013 11:23 PM

    obţine orice în afară de respect. poate să spere cel mult la o reacţie de frică, dar şi pentru aia e nevoie de mult mai mult.
    caz propriu şi particular, ce-i drept: “ţicnitul ăla” se obţine în directă colaborare cu “ia uite-l cât de prost merge”, unde “prost” = nerespectând nici o regulă.

    altfel, da, chiar e nevoie de o identitate de grup percepută la nivelul grupului. şi, oricâte comunităţi ale bicicliştilor sunt pe facebook, aşa ceva nu există încă. şi chiar e nevoie.

  19. ela mavrodin permalink
    Friday, 5th April 2013 10:01 PM

    lupta cea mare este cu cei care au o prejudecata fata de ideea de bicicleta ca mijloc de transport urban, cot la cot, la propriu, cu masinile. acestia sunt majoritatea, dupa parerea mea. ei cred ca este o aberatie sa fii biciclist, in general. eu cred ca DOAR prin evenimente de masa ale biciclistior putem obtine un shift de mentalitate al acestora…pentru ca isi vor pune, in sinea lor, niste intrebari (si vor fi siliti sa isi dea si niste raspunsuri) apropo de optiunea a atat de multi oameni de a merge pe bicicleta prin oras….shiftul se va produce…chiar daca va fi, la inceput, doar de la stadiul de dispret, la cel de toleranta-acceptare…

Comments are closed.