Skip to content

plato and a platypus walk into a bar*

Monday, 18th February 2013

e interesant cum toată lumea ar vrea  merita o diplomă sau un certificat pentru inventarea luxaţiilor, entorselor şi fracturilor logice. şi cum ar avea nevoie de nişte tije care să repare fracturile deschise. şi, fiindcă nu trec printr-o pasă tocmai tolerantă, îmi vine să mă isterizez puţin.

un nene, augustin de hipona, care s-a apucat de pus cap la cap cetatea ideală şi biserica, s-a gândit c-ar fi cazul să rezolve (şi) problema dreptăţii în cetate, chestie care îi chinuise teribil şi pe platon, şi pe aristotel, şi pe cicero. ce să vezi, toţi ajunseseră, mai mult sau mai puţin pe ocolite, la concluzia că omul nu e într-atât de preocupat de valori înalte şi idealuri celeste, alde dreptate, guvernare, regimuri de guvernare şi bălării de genul ăsta, ci de binele propriu şi personal – mâncărică, sexuleţ, na. chestie care stătea al dracului de rău în calea existenţei cetăţii (cât de cât) perfecte, sau – mă rog – în calea cetăţii măcar conforme cu definiţia ei. asta până când a venit augustin, tata lor, şi-a zis în felul următor: bă, băeţi, n-avem justiţie în cetate, da’ cică ar trebui să. nu mai bine scoatem noi partea cu dreptatea din definiţia cetăţii? şi ta-daa!, gata, nu mai avem nici o problemă.

dacă vreodată vi se pare că voi ar trebui să fi inventat ipocrizia şi ascunsul lucrurilor sub preş – deşi ştiu că e o greşeală din partea mea să suspectez o asemenea conştiinţă unde nu e -, mai puneţi mâna şi citiţi. mă disperă oamenii care n-au cărţi în casă, dar au păreri despre orice pe care le măcăne muieristic pe unde pot. şi nici măcar nu-s dispuşi să-nveţe unde să caute.

dar poate o fi şi aplecatul un sport şi nu-mi dau eu seama.

*e titlul unei cărţi pe care, teribil de paradoxal pentru ideea de mai sus, încă n-am citit-o.

Advertisements

Comments are closed.