revista de povestiri e cea mai frumoasă şi mai deşteaptă şi mai simpatică revistă pe care-am citit-o vreodată; genul ăla de loc unde scrie “ciuciu”, e bine şi e un anume soi de naivitate inteligentă, de care mai vreau. de citit seara, înainte de somn, cu cana de ceai (sau lapte) lângă; sau la metrou, c-un zâmbet larg pe faţă; sau când ai chef să se joace altcineva (şi) pentru tine.
..şi pentru că m-am găsit la mulţumiri, deşi-s absolut convinsă că ele ar trebui să meargă-n sens invers, mai ales când simina se uită la mine cu ochii ei mari, albaştri şi foarte, dar foarte frumoşi, ridică sprânceana şi mă-ntreabă dacă totu-i în regulă.
Ti-e clar ca trebuie sa-mi pastrezi un exemplar, mbine?
mbine.