ninge cu nisip

am citit poezia asta undeva într-o primăvară dată-n pârg, acum aproape un an. m-a pocnit în moalele capului; împrejurarea, simplitatea, concizia (dar “concizie” e-un cuvânt ascuţit în context). walt whitman nu-i neapărat printre preferaţii mei, dar.. dar.

ş-apoi, mai e un lucru. “abstract” întotdeauna m-a dus cu gândul la “absalom, absalom!”, deşi n-am citit niciodată cartea.

***

când tragi ultimul fum din ţigară şi filtrul ţi se-ncinge-ntre degete. când stai cu spatele lipit de-un perete şi zidul ţi-e apă de mare.

Sometimes with one I love, I fill myself with rage, for fear I effuse unreturn’d love;
But now I think there’s no unreturn’d love – the pay is certain, one way or another;
(I loved a certain person ardently, and my love was not return’d;
Yet out of that, I have written these songs.)

Walt Whitman – Sometimes with one I love