Skip to content

primăvară, minte creaţă

Thursday, 21st April 2011

m-am apucat aseară să scriu despre un profesor bou din multitudinea de profesori boi peste care am dat viaţa asta. n-am putut. m-am mai apucat acu’ vreo câteva zile să scriu despre nigel kennedy versus damian drăghici. iar n-am putut, deşi am în cap toate articolele cap-coadă, până la nivel de virgulă.

am toţi creierii terci în sensul cel mai pozitiv posibil. o fi de la primăvară (mare lucru să-ţi dai seama la timp când răsare iarba). sau de la alergie (claritine, dar cât?). sau de la acei cartofi prăjiţi cu maioneză (şi-un colebil, vă rog). sau de la vin (roşu, sec, merci). sau de la obiceiul proaspăt format de-a mă uita la ceas numai la fix (nici nu ştiu, o fi de bine?). sau de la dimineţile în care, în loc să mă trezesc la cinci şi jumătate – cum ar fi (era să zic decent) regulamentar -, eu mă trezesc la patru. fără ceas (şi ăsta-i timp de mers şi alergat).

în tot cazul, am avut nişte epifanii demne de cauze mai strălucite. spre exemplu, mi-am dat seama că nu pricep nişte chestii care se-ntâmplă pe la noi şi m-am dus şi mi-am luat un curs de ştiinţă politică, l-am citit şi mi-am dat seama că, de fapt, n-am ce să-nţeleg. sau că, dacă pleci la drum fără să ştii ce vrei, ţi-o iei. mai mult sau mai puţin, dar ţi-o iei. arta din toată chestia asta e să ştii când să nu vrei nimic.

în fine, sunt tot soiul de lucruri pe care le remarci doar atunci când eşti în faţa faptului împlinit. ca să fiu plastică-n exemplu, nimeni nu spune nimic niciodată de acustica extraordinară a capelei sixtine – detaliu care face diferenţa pentru nişte urechi. dar doar pentru nişte.

***

de ce-am vărsat cola pe tastaură.

***

sunt oameni care-ncearcă să mă facă să scriu prin toate mijloacele posibile şi sunt unii teribil de consecvenţi. în tot cazul, aşa am aflat de sinectico – întrunirea oamenilor de carte 2011, un eveniment care pare foarte promiţător, propune nişte teme destul de disputate la ora actuală şi la care mi-ar plăcea să ajung.

şi, dacă tot am ajuns aici, am de recomandat neşte chestii: unu, “amintiri din pribegie”, cartea de memorii a lui neagu djuvara, o combinaţie perfectă de istorie, diplomaţie, aventură, şansă şi can-can: are ce şi cât trebuie să aibă – şi e foarte uşor de citit; doi, “nu speraţi că veţi scăpa de cărţi”, un dialog între jean-claude carrière şi umberto eco despre carte şi despre cum a reuşit – şi va reuşi – să supravieţuiască versatilităţii tuturor celorlalte forme de depozitare a informaţiei.
despre restul cărţilor – la locul lor.

 ***

a propos de “versatil”, înainte să-l folosiţi, aveţi un minim de încredere în dex; n-are sensul din engleză şi e de rău să zici “piesă vestimentară versatilă”. aveam de gând să zic şi de “locaţie”, care însemna doar “chirie”, dar asta în nişte vremuri care-s deja imemoriale; se acceptă, de-acum, şi sensul de “loc”. huă, academia! last but not least, nenii de la oxford m-au dat pe spate definitiv:  “omg”, “lol” şi alte orătănii de genul ăsta sunt de-acum acceptate şi sunt de găsit în dicţionar. oxford, da?

ocazie cu care simt nevoia să adresez nişte sincere felicitări tuturor agramaţilor – fără ei, limbile pământului n-ar mai evolua.

nigel kennedy – midnight blue 

Advertisements
8 Comments
  1. Friday, 22nd April 2011 10:33 AM

    ocazie cu care simt nevoia să adresez nişte sincere felicitări tuturor agramaţilor – fără ei, limbile pământului n-ar mai evolua.

    Aș spune mai degrabă că limbile evoluează cu ajutorul maselor, iar faptul că vulgul e în mare măsură agramat e doar o întâmplare – sau nu chiar, dar hai să zicem. În orice caz, chestia asta e valabilă de câteva milenii încoace. Ce-i mai important, cred eu, e faptul că limbile evoluează, altfel ar ajunge limbi moarte. Iar acum că schimbul de informație de pe Interneți are loc așa de rapid, chestia asta împinge și mai mult lucrurile spre schimbare.

    Până la urmă nici nu mai contează ce zice sau nu academia, care după părerea mea are un rol pasiv, de studiu, în toată problema – o limbă nu funcționează ca un motor de mașină, ca să o poți standardiza în cele mai mici detalii. Dacă un număr suficient de mare de persoane ajung să folosească „locație” cu sensul de „loc” sau „patetic” cu sensul de „jalnic” și să cadă de acord asupra semanticii, atunci clar ăsta e înțelesul din prezent al cuvintelor, indiferent de ceea ce a fost în trecut. C’est la vie.

  2. Friday, 22nd April 2011 10:55 AM

    complet de acord cu tine, cu menţiunea că nu-i absolut deloc o întâmplare că marea masă e cea agramată, iar limbile nu mor pentru că nu mai evoluează; dacă vrei, stoparea evoluţiei ăsteia vine din alte chestii, în principiu politico-economice.
    a propos de ce zice academia, dacă e să ne ghidăm după raţionamentul ăsta, în curând acuzativul cu prepoziţie şi formulările de genul “mâncarea pe care am mâncat-o”, “banii pe care i-am câştigat” nu vor mai fi corecte. sau, ca să fiu eu politically correct, şi “mâncarea care am mâncat-o” va deveni o expresie corectă gramatical. problemă veche de când lumea, vorba ta, dar probabil că tu vei continua să foloseşti formele astea aşa cum le-ai învăţat, nu cum au devenit. limba-i un organism viu, sau cum era clişeul.

  3. Friday, 22nd April 2011 11:13 AM

    Într-adevăr, expresiile astea ar putea deveni corecte într-un anumit sens. Din fericire există învățământul de masă, care reușește într-o anumită măsură să fixeze standardizările făcute de academie, deși nici aici nu aș credita academia, ci mai degrabă generațiile de scriitori care au lăsat material pentru studiu într-o limbă anume (în cazul nostru, limba română).

    În cazul limbii române, faptul că DOOM-ul nu are prea mare importanță e o dovadă ori a faptului că limba nu e încă matură (e posibil), ori a celui că instituția în cauză a introdus „în limbă” (impropriu spus) schimbări care nu-s în concordanță cu realitatea. Eu folosesc „nici o” și nu „nicio” (cred că am folosit „nicio” doar la bac, am zis să nu mă pun cu vreun eventual tâmpit din comisia de examinare), mulți indivizi de pe Internet folosesc î și nu â, alții consideră că diacriticele nu mai au nici un rost și așa mai departe. După mine toate astea (iar aici vine partea dureroasă: inclusiv exprimările cu „k”, „sh” șamd) au un rol în evoluția limbii române.

  4. Friday, 22nd April 2011 11:50 AM

    că limba nu-i matură e dovedit de viteza cu care se fac împrumuturile specializate şi cu care sunt (sau nu) adaptate, care e foarte mică faţă de alte limbi mult mai mature, cu o istorie mai îndelungată.
    ei, fix despre neconcordanţa asta e vorba. scrierea cu î din a a fost introdusă destul de recent, după revoluţie, la fel ca şi “eu sunt” în loc de “eu sînt”. mă rog, cu “â” m-am obişnuit şi îl folosesc, însă de pronunţat pronunţ tot “eu sînt”. şi-am mai auzit lume spunând aşa, deci nu-s singura.

    ei, întrebarea care se pune e dacă fenomenele astea sunt reprezentative pentru limbă. “nicio” s-ar putea să fie (deşi înclin să cred că nu, mai ales că nu-i corect nici morfologic, nici gramatical), dar “sh”, “k” nu sunt. cel puţin nu la momentul actual, rămâne de văzut ce s-o întâmpla peste vreo zece – cincisprezece ani, când generaţia asta se va coace (mă rog, în măsura în care se poate coace).

  5. Friday, 22nd April 2011 4:55 PM

    1. Da, unii oameni sunt foarte consecventi. Si vor fi intotdeauna. Pentru ca asa considera ei ca e bine: “daca vrei sa realizezi ceva, consecventa e mama realizarilor”. E testat, deci crede-ma pe cuvant, functioneaza perfect. 🙂
    2. Astept impresii de la Sinectico. Stii ca unii oameni sunt consecventi, deci… 😀
    3. Imi place mult cum pune problema @spyked. Chiar foarte mult.
    4. Este totusi o mica problema legata de felul in care masele participa la evolutia unei limbi. Pentru ca, desi pare paradoxal, termenul “evolutie” nu e obligatoriu sa fie inteles ca “trecere spre un nivel superior”. Si sa fim sinceri, cate din cuvintele invatate si folosite la scoala sunt cautate in DEX sau DOOM? De cate ori ati cautat in dictionar cuvantul “mama”, sau “paine”, sau “masa”? Cautam in dictionar cuvinte care par mai dificile. Pe 90% dintre ele le-am preluat “din mers” mergand pe “incredere”. Daca mama si tata folosesc aceste cuvinte cu acest sens, inseamna ca asa e. Mai mult, daca profesorul de limba romana le foloseste la fel, e ultimul bastion. Si sa fiu eu sanatos cati profesori de limba romana stiu, care folosesc “decat mere” (cred ca stiti bancul, da?), “care l-am baut” si “mi-ar place”. Cu toate astea, ei iti predau verbul de conjugarea a II-a si te pica de nu te vezi daca nu stii. 🙂

  6. Friday, 22nd April 2011 5:51 PM

    2. încă nu ştiu dacă pot să ajung. şi perspectivele nu-s foarte luminoase. vedem.
    4. excelentă observaţia ta. nu, nu-i neapărat cu sensul de “trecere spre un nivel superior”, dar dacă te uiţi la proza lui eminescu (zic şi eu), o să observi unele cuvinte şi structuri care azi sunt învechite. habar n-am dacă noi vorbim mai corect decât eminescu, dar o limbă n-are cum să fie pură în nici un (sîc!) moment din evoluţia ei.
    cât despre profi, chiar tre’ să m-apuc să termin articolul ăla.

  7. Friday, 22nd April 2011 7:05 PM

    Chiar astept articolul ala cu profii. 🙂

  8. viorel grecu permalink
    Friday, 22nd April 2011 9:25 PM

    interesant articolul !!!

Comments are closed.