Skip to content

în ordinea disciplinei

Monday, 14th March 2011

moartea pasiunii: să stai într-o duminică, întrebându-te pe care parte te-ai sprijini mai bine (ce elegant mă exprim) şi să primeşti un sms. fatidicul sms în care ţi se spune, perfect politicos, că ai un task pe mail. care task trebuie rezolvat, fireşte, până în aceeaşi duminică seară. da, task, estem profund bilingvi şi ne rupem în romgleze de bon-ton.

în cele (deja) aproape şapte luni de când fosta mea oră de culcare a devenit noua mea oră de trezire, am constatat că am – paradoxal – mai mult timp. pe care, evident, habar n-am avut cum să-l gestionez şi l-am umplut cu toate rahaturile posibile – adică munceam şi dormeam total alandala. şi altceva nimic, căcând dracu’ să mai ai timp şi să nu-ţi fie şi somn. şi, la un moment dat, m-am enervat şi-am zis că aşa nu mai merge, am renunţat la nişte chestii şi timpul ăla liber chiar s-a făcut liber. drept urmare, îs unele trebi de care pur şi simplu nu (vreau să) aud când sunt în afara programului.

şi normal că m-apucă toţi dracii pământului în – ce-i drept – rarele ocazii când tre’ să mă rup din perpetua mea contemplaţie (ha!). şi-s omul care e capabil să nu doarmă nişte zile ca să aibă lucrurile gata, bine şi la timp. dar, la dracu’!, au fost nişte luni înainte în care task-ul ăla ar fi putut să vină pe mail. şi ce mişto ar fi dacă ne-am respecta reciproc timpurile libere. hăhă, utopic vorbind.

***

am pescuit acum vreo câteva zile de pe facebook via ştefan un interviu cu dan puric, acest miner al conştiinţei româneşti, dat în esquire (o publicaţie respectabilă, de altfel). acum, să ne-nţelegem, nu am citit vreuna din broşuricile alea pe care le-a publicat, nici nu m-am dus la vreo conferinţă de-a lui, din simplul motiv că mi se pare cel puţin dubioasă vocaţia mesianică pe care şi-a descoperit-o brusc şi dintr-odată. vorba lu’ ştefan, e ok să ai zecisutemii de stoluri de păsărele, dar zău că nu-i nevoie să convingi pe nimeni de veridicitatea lor.

dar.

cum paştele mă-sii să zici că “Iau temperatura acestui popor, să văd dacă n-a murit; și îmi dau seama că poporul mi-a luat mie temperatura.”?! ştiu că mâţa a murit de prea multă curiozitate, dar cum? cu termometrul înfipt în fund, nu?

sau: “Priviţi-mă ca pe o troiţă rămasă singură în Bărăgan. Va veni cineva să se închine.” m? deci cum? un pic de fascism (şi încă-s delicată-n termeni)?

ce-mi dă de gândit cel mai mult e că ştiu oameni cu studii superioare făcute pe vremea când chiar erau superioare, cu minte deschisă şi, cel mai important, informaţi care se regăsesc în ceea ce spune personajul ăsta. şi care mi-au zis (ca să nu zic că “m-au sfătuit”) să-i citesc cărţile sau ce dumnezeu (!) îs alea. doamne-ajută?

***

axiomă: cu cât ai un rucsac mai mare, cu atât cari mai multe, fără să fie lucruri de neapărată necesitate. şi de-aici, fiecare pricepe ce vrea.

balanescu quartet – insomnia

later update: azi, şaişpe a treia două mii unşpe, am fost la o conferinţă de-a sus-menţionatului dan puric. un experiment nuclear în toată regula, făcut – ce-i drept – dintr-o constrângere, dar şi pentru că-s maladiv de curioasă şi-un pic masochistă. ce-i notabil în toată treaba asta e că un actor nu ştie să folosească acuzativul cu prepoziţie (ca şi învăţătoarea grevistă, de altfel). puric e un om cu o charismă fabuloasă, iar sala – hipnotizată; am văzut nişte oameni plângând de emoţie. “martirii” a fost tema conferinţei; orice are o trimitere la dumnezeu, la comunişti şi la jegul societăţii româneşti de azi, care trebuie asanat cu orice preţ. de fapt, ce zic eu aici, dumnezeu vorbeşte cu dan puric însuşi (“şi, în momentul ăla, dumnezeu mi-a zis să tac.”), nimic argumentat istoric, totul bazat pe un misticism creştin-ortodox, “poporul român are geniu creştin”, “artistul trăieşte din osmoza neamului”, iar în comparaţie cu pictura bidimensională bisericească, “în renaştere, când au început să picteze cu muşchi, au luat-o razna”. şi bineînţeles că “există oameni superiori altora”.

are un discurs orientat spre publicul cel mai facil, femeile – magia lor, cum trebuie iubite. dacă vreţi, e un tudor chirilă pentru +20 de ani, doar că mult mai citit şi, prin prisma audienţei, cu o influenţă mult mai mare. genul de personaj care poate apărea doar atunci când o naţiune (cu ocazia asta am făcut alergie la cuvântul “popor”) e dezorientată moral. (asta ca să nu zic că, după dogmele creştine – dacă tot ne-am apucat -, e niţel eretic.) şi e foarte interesant de urmărit fenomenologia năvălirii peste el la sfârşitul conferinţei.

copii, nu vă jucaţi cu focul, nu faceţi asta acasă.

Advertisements
18 Comments
  1. Magda permalink
    Tuesday, 15th March 2011 12:13 AM

    Pai, crezi ca intamplator il cheama PURIC?
    Problema e ca se crede Neghinitza! Sper c-ai citit povestea la timpul ei! 🙂

  2. Tuesday, 15th March 2011 12:30 AM

    întrebarea care se pune e că ce dracu’ nu se crede.

  3. Tuesday, 15th March 2011 3:53 PM

    Am râs la partea cu broşurica şi am râs la partea cu mâţa curioasă. Şi da, pute a fascism de la o poştă din Chişinău. Dar pe tema asta îţi poţi umple blogul şi încă trei ale altora.

    Unde naiba au mutat parantezele la tastatura in romana?! In fine, am incercat, Mărie, cu diacritice, dar ma predau.

    Revenind. Puric e o tema pe cat de vasta, pe atat de inutila. Scurt pe doi, il consider o alternativa periculoasa pentru cei care au nevoie de un refugiu spiritual si nu l-au gasit in institutiile vechi de cand lumea, alde biserica. E o alta forma de manipulare si atat.

    Cert e, ca ai o strangere de inima, in stomac, in calcaie, unde vrei tu, dar cert e ca ai o strangere de ceva cand un anume lucru nu pare a fi in regula, iar pe mine Mărie, ma strang toate alea in privinta lui Puric.

  4. Tuesday, 15th March 2011 4:08 PM

    1. parantezele îs una pe opt cu shift, iar cealaltă pe nouă cu shift. adică se mută c-o tastă mai la stânga. două puncte îs pe punct cu shift, punct şi virgulă pe virgulă cu shift. et caetera.
    2. ..pe mine mă strâng de plesnesc, nu alta. cineva mi-a zis mai acu’ câteva zile că e un soi de hitler de-al nostru. ca să nu mai zic că nu pricep de ce tre’ să-ţi găseşti refugiu spiritual în biserică sau puric şi nu în tine. şi, atâta timp cât dilema “ora de religie vs. conferinţa lu’ puric” e o dilemă şi nu o hiperbolă, nu mi se pare că puric e o temă inutilă.

  5. Tuesday, 15th March 2011 5:39 PM

    Atata timp cat maromta inveleste aceasi ciocolata in staniol e inutil.

  6. Tuesday, 15th March 2011 6:36 PM

    Eu stau si ma gandesc daca nu cumva pe domnul Puric il strange ceva. Si ma refer la cap. In sensul in care creierul preseaza pe osul etmoid, pe cel sfenoid, temporal, dar cel mai mult pe frontal, occipital si parietal. Poate putin si pe cel lacrimal si chiar nazal?
    Oare domnul Puric este pe urmele domnului Gheorghe Zamfir?
    Disclaimer: Nu am avut de gand sa jignesc pe nimeni. Eu chiar sunt ingrijorat de ceea ce se intampla cu domnul Puric, iar comparatia cu domnul Gheorghe Zamfir face referire doar la notorietatea pe care cel din urma o are.
    Multumesc!

  7. Tuesday, 15th March 2011 7:14 PM

    zamfir e de bun-simţ, iartă-mă că-ţi zic.
    iar pe puric probabil îl strânge termometrul din fund. nu ştiu, zic şi io.

    later edit: după cum am mai zis, e ok să ai stoluri, toţi le avem, nu zice nimeni să nu. dar puric încearcă (şi ce-i mai grav e că şi reuşeşte) să convingă lumea de stolurile lui. ceea ce mă face să am nişte semne de întrebare cu privire la stolurile ălora pe care-i convinge.

  8. Tuesday, 15th March 2011 8:42 PM

    Eu imi mentin parerea. E un potential pericol.

  9. Tuesday, 15th March 2011 11:16 PM

    un potenţial pericol şi totuşi o temă inutilă. m? oximoronic vorbind.

  10. Wednesday, 16th March 2011 6:50 AM

    Ma intorc si-ti raspund dupa ce-l aud vorbind azi.

  11. Wednesday, 16th March 2011 5:33 PM

    Bun. Veni,vidi, vai de capu’ tineretului. Sunt de acord cu tine, capteaza atentia publicului cu maiestrie, se vede ca e actor. In acele cateva momente in care m-am detasat de discursul lui ca sa ma uit in jur, am fost impresionat, e clar ca nu a lipisit de la cursurile de retorica (glumind desigur).

    Sunt fericit ca am fost, nu a fost timp irosit. Am vazut cu cine avem de-a face.

    Avem de-a face cu un om care in principiu nu a facut nimic!

    Avem de-a face cu un om care ne-a vorbit despre Iisus, credinta si iubire, in situatia in care, asemenea propagandei totalitariste, predominau cuvinte precum “viermi”,”marlani”,”hoti”,”jeg” si asa mai departe. Avem de-a face cu un om care ne vorbeste despre Iisus, in situatia in care el nu l-a inteles. Avem de-a face cu un om care ne vorbeste despre martiri, in situatia in care el nu a suferit nici o fractiune din ce au suferit acestia. Intrebarea mea este, daca el isi permite sa vina sa ne predice despre curaj, jertfa si patritotism, unde sunt adevaratii martiri? Ei de ce nu vin sa povesteasca aceste lucruri? Daca el care gaseste mandrie si demnitate in faptele altora, ei ce sa mai zica? Ar trebui sa se umfle in pene acesti putini fosti detinuti cat sa nu mai incapa in sala 16 a Instituţiei de Mare Angajament (n.r.: editat). Dar nu fac asta. Stau, scriu si povestesc acelora care sunt interesati, dar nu vin si se bat cu pumnul in piept si ne zic pe un ton teatral :”Uitati copiii mei!”(nota bene : Domnul Puric e foarte atasat de expresia s.a., ducand cu gandul la un adevarat guru spiritual.) “Uitati copiii mei cata ura, durere si furie am inghitit pentru tara mea!”. Nu. Ei ne explica ce au invatat si cum au ajuns la adevarata credinta printr-o purificare prin foc.

    Domnul Puric nu a trecut prin aceasta purificare. Domnul Puric este un actor.

    Si apropo de legatura dintre credinta si ura pe care Danut o are pentru liderii politici, pentru cine se roaga toate bisericile din tara asta duminica in cadrul liturghiei? Printre altele, se roaga pentru patriarhul Daniel si pentru conducatorii tarii. I-auzi!

    Omul cu adevarat credincios nu va chema niciodata la lupta pe nimeni. Crestinismul predica toleranta si dragostea pentru aproape, indiferent cum e el. Domnul Puric uita acest aspect fundamental al credintei crestine.

    O alta tema cutremuratoare care a aparut in cadrul “dialogului” a fost aceea a omului superior, respectiv inferior. Nu mai adaug nimic aici.

    Luam tot ce am mentionat mai sus si piperam cu povesti idilice din copilarie, ale onorabilului mentionat mai sus.

    Cu toate acestea, eu ma mir ca sunt , asa cum am fost categorizat astazi, “minoritar”, ca fac parte dintr-un grup restrans de oameni, un grup care vede altceva in Domnul Puric.
    Dar nu ma mir ca ma aflu in acest grup…

    …ci ma mir ca e un grup minoritar.

  12. Wednesday, 16th March 2011 8:56 PM

    dănuţ, ah.
    da, creştinismul ca doctrină predică toleranţa, dar biserica nu. hai să nu vorbim despre inchiziţie, ajungem direct în zilele noastre; de câte ori n-ai auzit sintagma “dar tu n-ai frică de dumnezeu?!”. frica e cel mai eficient intrument de manipulare din câte există, iar biblia e povestea aia mai mult sau mai puţin frumoasă de adormit copiii seara. sau de dus oile pe imaş, cum vrei.
    şi faptul că suntem într-un grup al dracului de minoritar n-ar trebui să te mire. repet, e extrem de greu să faci abstracţie de charisma extrem de puternică şi foarte exersată a lui puricel. plus că şi el a recunoscut la un moment dat că foloseşte nişte tehnici retorice “ca să aducă sala la un nivel”. dup-aia, el face apel la un discurs foarte accesibil maselor; nu foloseşte mai mult de 300 de cuvinte, îi urăşte pe aşa zişii comunişti, el se dezice de mişcarea asta, iubeşte femeia. şi-a pus teo o întrebare foarte pertinentă dup-aia, el cu ce scop ţine discursurile astea?
    (mai uşor cu denumirile.)

  13. Wednesday, 16th March 2011 10:30 PM

    Legat de crestinism, inchizitia e catolica, ortodoxismul nu a predicat niciodata persecutia.
    Legat de motivul pentru care tine el discursurile astea, mi-am pus-o si eu. Am mai multe pareri.

    In principal cred ca pregateste terenul pentru ceva. Isi formeaza un grup. Nu poate porni din start zicandu-ne sa luam arma in mana si sa facem dreptate, ca e batator la ochi. Asa ca ne ia cu zaharelul. Asa se transforma o idee sau o ideologie in ceva daunator.Asta ar fi o ipoteza.

    Eu zic ca acum isi incearca skill-urile. Daca ii iese, poate trece la nivelul urmator. Dar poate ma insel, ar fi bine, si sa fie numai o toana. Dar seamana foarte mult cu lucrurile
    arhicunoscute care nu au dus la nimic bun. K. (n.r.: editat) vrea maine sa dezbatem puricii. Sunt curios ce bazaar o sa iasa.

    PS: “sa nu mai incapa in sala 16 a Instituţiei de Mare Angajament”-> pusesem nişte chestii (n.r.: editat) aici, ai introdus cenzura? 🙂
    “Domnul Puric e foarte atasat de expresia s.a.” -> pusesem tot “Copiii mei”, dar l-am pus intre mai mare si mai mic, insa e citit de HTML ca fiind script, asa ca l-a sters.

  14. Wednesday, 16th March 2011 11:14 PM

    eu ziceam de tot creştinismul, ca ilustrare a fricii ca metodă de manipulare. şi, cu toate că, aşa cum zici tu, ortodocşii mai mult sau mai puţin eretici n-au fost persecutaţi, aş vrea să ştiu de unde naiba vine asta cu “frica de dumnezeu”.
    îmi pare rău s-o spun, dar nu e numai o toană. omul ăsta nu ţine conferinţe de ieri, de azi. şi, din câte înţeleg, devine din ce în ce mai extremist. tu îţi dai seama ce s-ar întâmpla dacă ăsta ar intra în politică? numa’ zic.
    uăi, ce bine că mâine o să şed la demisol. şi totuşi, c.? zău, ăsta e adevăratul şoc.
    da, e cenzură. ştii că-s paranoică.

    p.s.: sper c-ai văzut ştirea asta. http://www.gandul.info//news/parlamentul-adopta-legea-parteneriatului-stat-biserica-8042430

  15. Wednesday, 16th March 2011 11:58 PM

    Culmea, aia am aflat-o de la biserica direct. Si eu acum nu ma refer la doctrina, ma refer la credinta. Cu toate conferintele lui, cu toata mania lui, tot nu cred ca e inca destul de influent ca sa faca vreo miscare directa. Deocamdata da din gura, intr-adevar, are fani si sunt adevarati, care incep sa mearga mai mult pentru ca e EL si iau tot ce spune de-a gata. Dar inca nu e in politica. Drobu’ de sare, deocamdata.

  16. Thursday, 17th March 2011 6:04 AM

    păi vezi? biserica, aia e.
    io vorbeam ipotetic. normal că nu acum, normal că tre’ să mai strângă obsedaţi fanatici.

  17. Thursday, 17th March 2011 5:29 PM

    In cazul in care domnul Puric pregateste ceva, nu vi se pare ca este foarte atent la ce face? Nu prea apare la TV, sau nu este invitat foarte des, iar cand apare, este extrem de atent la ce spune. Place. E un tip placut. Si uite asa iti atragi oamenii si incepi sa devii influent. Cat dureaza? Si eu sunt curios.

  18. Thursday, 17th March 2011 7:24 PM

    oriunde apare, e atent la ce spune. şi-ar fi o blasfemie pentru un actor să nu facă asta.
    nu mult, cred.

Comments are closed.