Skip to content

aşa, de meri crizmăs

Saturday, 25th December 2010

urmează o ciorbă. ba nu, o zeamă de sarmale.

poate că nici eu nu-s foarte întreagă, da’ nici patronii de crâşme. singura locantă pe care am găsit-o deschisă-n seara asta e alioli, care mai e şi singurul restaurant cu specific spaniol pe care eu îl ştiu în bucureşti. de altfel, doar aşa constaţi care-s de fapt oamenii serioşi, în ale căror tapas poţi să te-ncrezi liniştit tot timpul anului, inclusiv în seara de ajun.

e 01:34 când eu scriu asta, de-abia am intrat în casă, iar cu un etaj mai jos e o petrecere de-mi tremură instalaţia din brad. la propriu. d-aia cu rocăieli şi disco-uri şi diverse mai mult sau mai puţin lăutăreşti şi cu chiuituri până când cedează ori plămânii, ori laringele, ori ambele. ceea ce sper să se termine până undeva la trei – patru noaptea.

mă simt de parcă ar fi venit crăciunul peste mine. şi cam aşa şi e, m-a cuprins starea aia de-abia pe seară, când a început să miroasă serios a sarmale şi-am pus beteala-n pom. reflex pavlovian – ce-am fost şi ce-am ajuns. şi, mă rog, asta e perioada aia în care m-apucă diverse contabilităţi, alde bilanţuri şi balanţe. dar despre asta umpic mai târziu.

(stele verzi)

ziceam eu c-o să scriu despre cărţi. şi pen’că-s multe, şi pen’că mi-e o lene de crapă motancea jucându-se cu ea, o să zic numai de cea care mi-a plăcut cel mai mult: “this is your brain on music“, scrisă de daniel levitin. într-o mare măsură, e complementară cu “musicophilia” lui oliver sacks (dacă n-aţi citit-o, nasol de voi). diferenţa stă în abordarea interpretării – dacă sacks e un neurolog care a scris despre afecţiunile creierului care au ca element comun muzica, fie că vorbim despre crearea, percepţia sau interpretarea ei, – daniel levitin e un producător muzical care a studiat neurologie. drept consecinţă, e mult mai aplecat asupra părţilor de teorie muzicală decât asupra celor de neurologie. ambii reuşesc totuşi să rămână absolut inteligibili chiar şi pentru cei care nu au cine ştie ce cunoştinţe în vreunul dintre domeniile astea. (bine, din cartea lui levitin am mai aflat tot felul de chestii mai puţin cunoscute, cum ar fi că emi a finanţat cercetarea şi producţia de scanere cu rezonanţă magnetică din profitul obţinut din vânzarea discurilor beatles.)

partea foarte simpatică legată de “this is your brain on music” e că am citit cartea, după care am vorbit cu daniel levitin pe twitter. iar dacă nici asta nu e uimitor – să citeşti o carte ş-apoi să-i zici direct autorului că “foarte mişto scrisă, mi-a plăcut!” -, apăi nu ştiu ce-ar mai fi. da, asta e cea mai mişto chestie care mi s-a-ntâmplat pe twitter anul ăsta şi motivul pentru care twitterul încă-mi place.

cât despre unde puteţi să găsiţi cartea, eu am cumpărat-o de la librăria anthony frost, în engleză. între timp, a fost tradusă şi la noi şi a apărut la humanitas. însă, din câte mi-a zis însuşi daniel levitin, cartea are şi un website – www.yourbrainonmusic.com – care mie nu mi se-ncarcă, dar care are arhiva muzicală cu piesele pe care se exemplifică în carte – şi-s nişte cântece foarte mişto.

şi, pentru că aş fi cumplit de părtinitoare, alte cărţi care mi-au mai plăcut mult au fost “există istorie adevărată?” a lui neagu djuvara şi “deşertul pentru totdeauna” – octavian paler. (le puteţi găsi pe toate în lista de aici, fără vreo notă explicativă. în fine, asta e o chestie pe care vreau s-o fac de-acum încolo – să scriu despre ceea ce citesc şi să şi sistematizez cumva pe blog.)

(alte stele verzi)

niciodată nu mi s-a mai întâmplat să mă bucur că se termină un an. a fost greu, ba chiar cumplit pe alocuri. îs o mie şi-una de chestii pe care aş fi putut să le fac altfel, să le fac pur şi simplu sau să nu le fac deloc. mde, asta-i viaţa, ce-a fost a fost. contează rezultatul – care-mi place. şi mai contează c-am învăţat nişte chestii – cum ar fi că-s în stare să-mi fac ordine printre oameni, dar nu şi pe măsuţa de la capul patului. şi că manualul de greacă a început să devină lizibil.

şi cam asta e. la anu’ vreau să fac o grămadă de chestii, sper să-mi şi iasă, să pot, să am cu ce, să am când – de-astea, organizatorice. şi să pot să fac să(-mi) fie mai bine.

deep purple – child in time

Advertisements
6 Comments
  1. Saturday, 25th December 2010 8:35 AM

    ce chestie. cu vreo săptămână în urmă mă plimbam agale prin diverta. eram chitit să ieu o carte, așa, la ghici. inițial am vrut un scriitor român, un anume scriitor, o anume carte, doar că respectiva carte era în țiplă. mi se pare imbecilitatea secolului să pui romane în țiplă, dar, na, a lucra într-o editură și a lua decizii de marketing în ceea ce privește cărțile nu presupune automat că te și pricepi la cărți. dar până la urmă asta s-a dovedit a fi un lucru foarte bun. pentru că așa am găsit cartea de care ai scris tu, cea a lui levitin, doar că pe asta n-am avut curaj s-o iau la ghici. am citit puțin din ea, mi-a plăcut cât am citit, dar am lăsat-o pe mai târziu în ideea în care ajung acasă și mă interesez pe net despre ea. am uitat complet să fac asta, până acum, când am dat de postul tău. cum ar veni, mersi, abia aștept s-o cumpăr.
    a, iar de la diverta am cumpărat istoria românilor povestită celor tineri de neagu djuvara. cartea anului pentru mine.

  2. Saturday, 25th December 2010 10:34 AM

    da, ştiu, şi eu am vrut să cumpăr o carte pe care s-o fac cadou de la diverta, că altă librărie mai de doamne-ajută n-aveam pe o rază cât de cât decentă. şi fireşte că m-am împiedicat în ţiplele ălora – culmea, la cărţile necartonate (până acum, văzusem ţiple doar la cele cartonate, dar – din nou curios – nu în toate librăriile). singura explicaţie logică pe care o găsesc plasticelor ălora e că a venit poporu’ sătul şi murdar pe mâini de la fast-food, a avut chef să se culturalizeze niţel şi-a simţit nevoia să pună mâna pe-o carte, la propriu. şi-n rest, eu l-aş da afară pe-ăla care a luat decizia asta.
    (ce-ai vrut să-ţi cumperi, manea sau paler?)

    ştii, “musicophilia” şi “this is your brain on music” sunt genul ăla de cărţi care-ţi modifică întrucâtva percepţia şi te fac niţel mai conştient de ce-ai între urechi. şi tocmai de-asta mi se par senzaţionale.

    a, cât despre istoria românilor povestită celor tineri, eu am primit anul trecut, de crăciun, audiobook-ul. nu-s adepta, nu-mi plac, mi se pare că citeşte altul pentru mine, dar aici e însuşi djuvara cel care-şi citeşte cartea. drept urmare, intenţionez să-l las (pe el, pe audiobook) moştenire nepoţilor, atât de mult mi-a plăcut.

    p.s.: te rog eu frumos (ocazie cu care mă rog şi pe mine) să nu te mai duci la diverta. e şi păcat, sunt atâtea librării unde chiar găseşti ce cauţi, iar dacă nu găseşti, poţi să ai o discuţie absolut omenească cu cel care-i acolo să te-ajute, încât pur şi simplu nu merită.
    îmi place foarte mult la eminescu, la sala dalles, la humanitas kretzulescu şi la anthony frost. bine, hai, fie, şi la cărtureşti. deşi, dacă stau bine să mă gândesc, cea mai simpatică atmosferă e la anthony frost – pe lângă că au cărţi numai în engleză, mai au şi multă, dar foarte multă muzică bună pe care o asculţi cât eşti acolo.

  3. Saturday, 25th December 2010 12:05 PM

    când am intrat la diverta (nu, nici mie nu-mi place locul, e complet lipsit de viață, diverta este mecdonaldțul librăriilor) am dat peste niște cărți de-ale lui (așa cum bine ai anticipat) manea. am citit în nenumărate rânduri cum că ar fi unul dintre scriitorii ăia șmekeri pe care românia evident că i-a pierdut. fără a fi citit vreodată ceva scris despre el. și am găsit la raft “plicul neagru”, carte pe care aș fi vrut să o răsfoiesc, să-mi dau seama, așa cum face orice om care intră pentru prima oară în contact direct cu un autor, în ce măsură sunt sau nu compatibil cu respetiva carte. ei bine, n-a fost să fie. țipla a avut grijă de asta.

  4. Magda permalink
    Saturday, 25th December 2010 12:08 PM

    Acum stiu ce sa-ti urez pentru anul care vine: sa-ti iasa, sa poti, sa ai cu ce si sa ai cand – la organizatorice. Si …sa poti sa faci sa-ti fie mai bine. 🙂

  5. Saturday, 25th December 2010 12:10 PM

    muntele, din păcate am văzut cărţile lui numai în ţiplă, chiar şi la gaudeamus. nu ştiu, fuck the ţipla. deşi, dacă stau bine să mă gândesc, mai peste tot am văzut cărţile cartonate în plastic. poate numai la cărtureşti să fie fără. (sau pe net.)

    magdă, şi să-mi dai reţeta şi să-nvăţăm la greacă. 😆

Trackbacks

  1. Tweets that mention aşa, de meri crizmăs « Simplicity Is Beauty -- Topsy.com

Comments are closed.