Skip to content

cu i din n

Saturday, 18th December 2010

scopul în viaţă – ghid practic de utilizare (cum să îl descoperi şi la ce să îl foloseşti) – din inbox

de când am început să scriu din an în paşti, pardon, crăciun, mă blochez de fiecare dată când deschid gloaba. n-am idee de ce, ştiu doar că am multe de scris şi că nu-mi vine nimic la zicere. iar dacă-mi vine, se-ntâmplă ori când n-am foi de hârtie la mine, ori când n-am timp (da’ când dracu’ mai am eu timp?), ori în somn, ori la duş, ori când am alte tâmpenii de făcut.

plus că, de vreo două săptămâni încoace, aud cam aceeaşi muzică peste tot. da, vine crăciunul, sărbătoarea bunătăţii şi a generozităţii şi a etîcîurilor. am momente în care-mi vine să-l sun pe nat king cole şi să-i zic să mai compună dracului un cânticel, ceva, poate mai schimbă ăştia playlist-urile. că-n afară de last christmas i gave you my heart, sărbătorile vin, fii mai bun, fii adevărat, but the very next day you gave it away, o, tannenbaum, tăia-te-aş, s-aruncăm cu nişte generozitate pe geam, this year to save me from tears, dăruieşte spaniolă, detalii la secretariat, i’ll give it to someone special n-aud. şi-s atâtea piese foarte, dar foarte mişto pe care nu le mai pot asculta pentru că deja m-am săturat de la cât de tare se isterizează ăştia.

spre exemplu, am ajuns să refuz să mai intru la magazinul mic.ro de la parter (adică, după ce că în bloc am radio-n lift, iar la parter două bănci perete-n perete, acu’ am şi trei alimentare, toate pe o rază de o sută cincizeci de metri. beat it!). nu ştiu care a fost cu ideea, da’ oamenii ăia ori au setat aparatul de radio pe magic.fm (ce fac ăştia e o crimă cruntă), ori şi-au făcut playlist, deşi – fie vorba-ntre noi – nu-i văd în stare. singura chestie pe care (încă) n-o pricep e cum rezistă vânzătoarele.

contrar aparenţelor, 1 decembrie nu e 24 decembrie – momentul de la care-ncolo e decent să te manifeşti crăciunistic, cu împodobit de brad şi muzici şi mâncare până cazi sub masă. a propos de mâncare, am văzut medicamente pentru digestie la ofertă, 2în1. sau, şi mai rău, 2+1.

***

statul până dimineaţa la două şi ca să scrii diverse capătă cu totul alte valenţe în momentul în care ceasul sună nu la şapte, ci la cinci jum’ate. de fapt, ca s-o zic p-a dreaptă, totul are alte valenţe când ai în spate patru luni de trezit la ora aia, pe care nici nu vreau s-o mai pronunţ sau s-o mai scriu, tu – care acu’ cinci luni de culcai la cinci dimineaţa. într-un fel sunt douăzeci de ore nedormite la cinci juma’ şi într-altul la opt. bine, mi se pare remarcabil că încă nu m-am apucat de băut cafea, deşi am tot timpul din lume s-o fac din ianuarie încolo, vorb-aia.

sintagma “schimbarea stilului de viaţă” e mică. şi, ca-n orice relaţie de interdependenţă, lumea din jurul tău tre’ ar trebui să se schimbe şi ea;  tu la zece vrei acas’, nu mai poţi, da’ mâine seară ieşim?, ieşim, …aseară de ce n-ai mai venit?, am adormit.

***

de remarcat simpăticenia expresiei “to foot the bill” când cardul nu-i al tău.

cea mai mişto parte a perioadei ăsteia e datul cadourilor şi mutra cadorisitului atunci când îi place ce-a primit. şi-mi place de mine când găsesc cadouri faine.

ăsta e un cover foarte, dar foarte mişto, unul dintre puţinele de la care nu-mi curge sânge din urechi. şi tipa mai are vreo câteva la fel de mişto.

ştii că trebuie să te dai jos de pe scaunul pe care te-ai cocoţat atunci când spatele te doare atât de tare, încât nici măcar trei vagoane de ketonal nu mai au efectul unei jumătăţi de oră de înot.

atunci când începi s-o iei pe lângă, magda se-apucă să-ţi povestească despre stagiul de psihiatrie din facultate, care-i foarte kinky de fel.

după trei red-bull în unşpe ore, douăzeci de ore de nesomn şi un singur croissant (că de ce altceva să ai timp?), singurul, unicul şi deplinul sentiment de împlinire e să-ţi vezi patul şi-o faurfurie cu mâncare. simplu, ain’t it.

crash test dummies – swimming in your ocean

p.s.: am mai şi citit. să nu uit să scriu.

Advertisements
10 Comments
  1. Magda permalink
    Saturday, 18th December 2010 10:30 PM

    Erata: era horror de-a dreptu’. Si, doi, di ce dai din casa? :))

  2. Saturday, 18th December 2010 10:37 PM

    morala era alta: când n-ai un doctor pe lângă tine, apăi să-ţi iei. 😀

  3. Magda permalink
    Saturday, 18th December 2010 10:42 PM

    Neah, nu mai sunt nici doctorii ce-au fost! 😉

  4. Saturday, 18th December 2010 10:47 PM

    vorbeşte lumea.

  5. Tuesday, 21st December 2010 10:54 PM

    singura chestie pe care (încă) n-o pricep e cum rezistă vânzătoarele.

    Crecă „brainwash” îi zice pe englezește.

    În rest fix cum zici, intri la o cafea/cartof prăjit/hamburgher om normal și ieși cu tot felul de prostii în cap. Se apropie bine de tot de un coșmar freudian.

  6. Tuesday, 21st December 2010 11:38 PM

    a, am remarcat că au şi căciuliţe de moşcrăciun pe cap, numa’ că albastre.
    ce mă sperie e că nici comuniştilor nu le-a ieşit atât de bine spălarea.

  7. Monday, 27th December 2010 4:11 PM

    Uite de asta refuz eu sa mai ascult magic fm. Sunt in al doilea an. Si am avut un soc in iarna de acum 2 ani, cand baietii de la radio m-au lovit direct si fix in moalele capului cu piesele de Craciun. Era ceva… Sa inteleg ca nimic nu s-a schimbat? E la fel?

  8. Monday, 27th December 2010 4:22 PM

    eu, una, n-am mai ascultat cu urechile mele de vreun an şi ceva. dar, din câte am înţeles de la lumea exasperată că nu mai are ce s-asculte în maşina proprie, e identic şi la fel.
    şi, luând în considerare şi că tipele de la magazinul respectiv nu par a şti prea multe melodii de gen, am dedus că ăla-i magic fm.

    să ne trăiască cd-urile creaţie proprie.

  9. Monday, 27th December 2010 4:29 PM

    Sau stick-urile :))

  10. Monday, 27th December 2010 9:32 PM

    mde, fiecare cu ce (n-)are. 😆

Comments are closed.