Skip to content

despre acum

Tuesday, 28th September 2010

în care sar peste introducere.

la şase şi jumătate, când plec eu de-acasă, afară-i întuneric. în şaij’noo, lume buimacă de somn, lume care doarme, lume care se-nghesuie, căşti din care răzbate vreun rammstein, etcetera. la şase şi jumătate, când plec eu de-acasă, acu’ vreo lună şi ceva puneam capul pe pernă, pentru somnul ăla mişto, de noapte-zi.

mi-e teamă c-a-nceput una dintre acele perioade în care nu-i al’ceva în afară de sport extrem, ne-mneţuştibil (hai, exerciţiu de dicţie). de altfel, una dintre principalele raţiuni ale scrierii ăsteia e ca să n-adorm. aşa, deci ce ziceam? a, da, de sport extrem. la şapte juma’ dimineaţa nu numai că tre’ să fiu alive şi kickin’, da’ tre’ să şi produc diverse emanaţii mai mult sau mai puţin inteligente întru irosirea-mi potenţialului profund ‘telectual. la şapte juma’ dimineaţa dau pe gât ciocolata caldă fără zahăr şi-aştept să încep să aud ce se întâmplă în jur.

habar n-aveam că se poate dormi într-atât de profund cu ochii deschişi, mimând un interes pur şi o atenţie feroce. feroce pă dracu’, da’ şt!, că cine ştie ce stâlp mai iau în braţe. săptămâna trecută, vineri parcă, eram la nişte repetiţii la operă (o să vă povestesc şi despre următoarea generaţie de balerini, despre ambiţiile prosteşti de părinte frustrat, despre cum se vede pe copchil dacă-i place sau nu ce face şi despre încă nişte alte chestii, dar mai peste ceva vreme). revenind, stăteam, mă uitam şi-mi cădeau ochii-n gură. plictisită nu eram. iar ultima cafea de care am avut nevoie s-a-ntâmplat acum nişte ani buni. până la urmă, a fost un ness.

***

într-o oarecare altă ordine de idei, filtrele mele au ajuns din nou la acea stare de funcţionare în care io numa’ mă amuz. da’ crunt, cu râs isteric, fără să mă mai enervez sau să m-apuce lehamitea şi să-mi plece picioarele la fugă fără mine. la ordinea zilei pe lista de râs spasmodic se află muierile, unde “muiere” egal creaturi al’fel foarte vârlave, dar care au o nevoie intrinsecă de-a se afişa oriunde e posibil cu poşetuţa lătrătoare de bărbăţel proaspăt achiziţionată (achiziţionat?!). după aia, dar nu neapărat în ordine, proştii în forma lor pură de aşa-zişi deştepţi. serios, dacă vrei să laşi un prost să se desfăşoare, dă-i umpic de putere şi senzaţia că e deştept. şi ţin’te bine, cine ştie dacă mai scapi. şi, preferinţă de top, mulţimea de intersecţie a ăstor două categorii. da’ hai, că cică prea am contra-argumente.

***

mi se pare mie sau actele de caritate trebuie făcute în anonimat? mi se pare mie sau caritatea presupune spirit de sacrificiu prin definiţie? mi se pare mie sau e meschin să te lauzi cu ce ai făcut pentru icsulescu şi igreculescu? mi se pare mie sau e lipsit de orice decenţă să fluturi diverse sume de bani în contextul ăsta?

***

o treabă mişto: contrar oricăror aparenţe, orgoliul e un mecanism excelent împotriva dependenţelor emoţionale, oricât de stupidă ar părea mândria aia în sine. iar dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la oamenii.

zero 7 – in the waiting line

p.s.: update, după multă vreme, la pagina cu şi despre cărţi.

Advertisements
20 Comments
  1. Tuesday, 28th September 2010 5:21 PM

    ştefan, da. întrebarea e când naiba te-am stălcuit io pă linked in.

  2. Tuesday, 28th September 2010 5:36 PM

    Greşeala mea, titlul casetei era de fapt “Viewers of this profile also viewed…”. Incă o dată am reuşit să dau cu palma-n mămăligă.

  3. Tuesday, 28th September 2010 10:39 PM

    aham. asta o dată.
    a doua, dacă tot ştii grămezi-grămezi de chestii despre mine, poţi să te manifeşti lejereanu la secţiunea contact. asta pentru că (nu ştiu dacă te-ai uitat) pe bloagă nu-s multe trebi publice.
    şi-a treia, astea-s lucruri de suprafaţă. da, de acord, ştii unde să mă cauţi dacă vrei să-mi dai una-n cap, dar, zău, nu cred că e nevoie.

  4. Tuesday, 28th September 2010 11:54 PM

    Si zici ca-i ok cu orgoliul ala? :))

  5. Wednesday, 29th September 2010 5:12 AM

    e, numa’ pân’ la un punct. 😆

  6. kaos permalink
    Wednesday, 29th September 2010 7:29 AM

    cu orgoliul e ok cata vreme iti apartine… orgoliul celorlalti este aprioric neconvenabil

  7. Wednesday, 29th September 2010 2:26 PM

    câteodată se mai întâmplă să fie fix orgoliul celuilalt care te-mpiedică să faci anumite chestii. desigur, numai câteodată.

    am observat în ultima vreme tot soiul de dudui care se-ntreabă mai mult sau mai puţin retoric (că se găsesc nişte alte dudui să le răspundă) că-cât de frumos şi de rrroz ar fi să se renunţe la orgolii. mwuahahahahah.

  8. Doamna Mama permalink
    Sunday, 3rd October 2010 9:35 AM

    Intr-o “buna dispozitie” de duminca dimineata la munca (a se traduce gest caritabil sau voluntariat!), pot sa va spun atat: de cand lucrez in aviatie, adica de foarte multi ani, nu m-am lovit decat de orgolii! Mici au fost putine! Deci, ORGOLII MAAAAARI! Nu am vazut niciun rezultat bun in urma lor. Doar lupte intre diverse institutii (pentru ca intamplator seful avea ceva cu un alt sef – adica orgoliul lor personal se manifesta atat de plenar, incat a fost adus la nivel de arta).
    Am cautat sinominul sau ceea ce spune DEX-ul despre acest substantiv. Nu am gasit niciun cuvant care poate insemna ceva constructiv! Iar daca priviti in jurul vostru, ceea ce vedeti este rezultatul orgoliilor nemasurate ale extraordinarilor nostri conducatori (in combinatii perfecte cu alte ingredienete pe care nu le voi insira aici ca sa nu ocup prea mult spatiu!)

  9. Sunday, 3rd October 2010 9:52 AM

    eu mă refeream la un alt fel de orgoliu, la ăla care nu te mai lasă să ţi-o mai iei în bot de la cineva după o experienţă anterioară. deşi, dacă stau şi mă gândesc, doar privit superficial e orgoliu; “instinct de supravieţuire” mi se pare mai potrivit.

    depinde enorm de mult de cum te foloseşti de orgoliul respectiv. (îmi place să cred că) mai există lume care se foloseşte orgoliu pentru a construi ceva. culmea e că am un exemplu foarte recent, am să povestesc despre aici, dar ceva mai încolo. asta pentru că şi asertivitatea vine din şi e tot o formă de orgoliu.

    într-o altă ordine de idei, io zic să-ţi mai citeşti o dată contractul de muncă. nuş’ de ce, da’ am vaga impresie că nu scrie pe nicăieri de voluntariat. iar de caritate, nici atât.

  10. Sunday, 3rd October 2010 10:02 AM

    pies: http://www.muffinrecipes.net/

  11. Doamna Mama permalink
    Sunday, 3rd October 2010 10:06 AM

    Chestia aia interioara care de face sa mergi inainte si sa inveti si sa te dezvolti ca persoana, garantat nu se cheama “orgoliu”. eu i-as spune doar “ambitie”.
    L-am citit si la concluzia asta am ajuns! Dupa ce o sa-ti povestesc intre 4 urechi ce si cum, am sa te mai pun sa citesti o data ultima fraza.

  12. Sunday, 3rd October 2010 10:27 AM

    e şi ambiţie, e şi orgoliu.
    iar ajungem la discuţia aia? 😆

  13. Doamna Mama permalink
    Sunday, 3rd October 2010 10:46 AM

    care din ele?????

  14. Sunday, 3rd October 2010 10:55 AM

    aia cu muncitu’ ca fraeru’ pă degeaba.

  15. Doamna Mama permalink
    Sunday, 3rd October 2010 11:23 AM

    Nu vrei de loc sa intelegi ca se cheama voluntariat si act de caritate!!!!(are 99% din caracteristici! deci majoritatea invinge minoritatea)

  16. Sunday, 3rd October 2010 11:32 AM

    dac-ar scrie pe o hârtie oficială (adică semnată şi de ăia) că e voluntariat, aş înţelege.
    un alt pies: voluntariatul şi caritatea îs două trebi diferite.

  17. Wednesday, 6th October 2010 2:22 AM

    ai avut dreptate: e aproape 3 si eu tanjesc dupa niste muffins.

  18. Wednesday, 6th October 2010 5:21 AM

    of, cireaşo, of.
    nu-i bai, o să-mi iau forme şi hârtie pentru. cu prioripost ţi le trimit.

  19. Thursday, 7th October 2010 11:00 PM

    hai incoace si le facem impreuna

  20. Thursday, 7th October 2010 11:35 PM

    vin.
    du-te şi dormi, până fac rost şi de-un borcan de somn.

Comments are closed.