un, dos, tres, cuatro, tierra, cielo
cinco, seis, paraìso, infierno
siete, ocho, nueve, diez, hay que saber mover los pies.
nişte băieţi de care mie-mi place foarte mult şi care se cheamă gotan project au luat cuvintele astea din “şotronul” lui cortàzar şi le-au pus pe muzică. pe aşa muzică. evident că uitasem şi de cortàzar, şi de gotan project, dar ce fain e să-ţi aduci aminte.
***
mă găsesc într-o stânjeneală soră cu dorinţa de-a închide pagina asta pe care scriu. şi, într-adevăr, nu pot să scriu de-adevăratelea decât atunci când mi-e al naibii de numaipot; dar nevoia de a scrie e o cu totul altceva. habar n-am de unde vine, ce şi de ce e. dar e.
***
“a-ţi fi bine” e o chestie care se-nvaţă. nu-ţi zice nimeni cum să blochezi toate tâmpeniile care te deranjează, nici cum sau când să spui “nu”, nici cum să nu-ţi iroseşti timpul pe inutilităţi sau care-s inutilităţile alea, nici cât vrei să afli şi să nu ştii. nu se predă, se-nvaţă; singur, tu cu tine şi cu timpul tău. mai apoi, e o treabă care ţine de exerciţiu. sau de noroc, mai ştii?
pe care noroc ţi-l faci întotdeauna singur. am mai zis şi-o s-o mai zic, roata se-ntoarce şi tre’ să ai grijă cum o învărţi. ştiţi banalitatea aia cruntă care zice că “asta-i viaţa”? e, aşa-i omul.
***
s-ar putea ca, atunci când liniştea e prea multă, să strice. la fel cum s-ar putea ca, într-o zi, să-mi apară de nicăieri o fereastră de messenger sau să-mi sune telefonul sau soneria de la uşă şi să se pigmenteze tot. dar mi se pare mai important “acum” decât “atunci” sau “ce-ar fi dacă” – cel mai mare câştig e conştientizarea, întotdeauna. ca şi-atunci, ca şi-acum.
simplicity is beauty 
“a-ţi fi bine” e o chestie care se-nvaţă: o, da! DA! Dar e atat de greu de invatat….
că mi-era dor de tine. 🙂
e greu, e tare greu, (compensaţia unei depresii sănătoase?), dar merită. merită, merită, merită, merită… dar şi de asta îţi dai seama de-abia după ce-ai învăţat.
“că mi-era dor de tine” – Geez, I loved that, kid!
Am calatorit. Mult. Greu. Dureros. Nu in geografia exterioara, ci in desertul meu interior. Si-am invatat si eu… destule. Printre care si asta cu “depresia sanatoasa” (nu e un oximoron?). Dar despre asta, in viitor…
hăhă, şi eu la fel.
ba da, e un oximoron, am descoperit că-mi plac mult expresiile astea. ce-o mai însemna şi asta… naiba ştie. probabil c-am să aflu în curând.
dar zi-mi o chestie: nu ţi se pare că, după ce-ai ieşit din pârdalnica de depresie, nu numai că ştii mai multe despre tine, dar şi că e sănătos să treci prin aşa ceva? mă rog, sănătos în ideea în care ai norocul să ieşi întreg pe cât posibil.
şi, a propos de deşert, octavian paler – deşertul pentru totdeauna.