Skip to content

ce bine că sunt

Wednesday, 7th July 2010

dar ce minune că mai sunt!

şi uite c-am intrat într-a treia săptămână de vegetat, de stat în pat şi dormit şi recuperat orele alea de somn pierdute din martie încoace. două săptămâni încheiate în care nu m-am mişcat cei trei metri de pe canapea până-n balcon şi-n care m-am ocupat doar de nevoile treapta-ntâi, deşi asta presupunea să mă deplasez până în cele mai îndepărtate puncte faţă de canapeluţa pe care locuiesc. e cuibuşorul meu. am telefonul aproape, să-i deie ‘mniezo sănătate ăluia care a inventat telecomanda, mii şi milioane de mulţumiri ălora de fac leptopiseţuri, am pernă şi prospop imens şi pături când mi-e frig ‘mneţuşca.

nu-mi mai  – sau cel puţin nu mi-am mai tras smetii. m-am lăsat în pace, ba chiar mi-am permis mici derapaje, pe care – absolut previzibil – le-am regretat la momentul t plus unu. în zilele în care m-am urnit, am ajuns să văd dunărea, să mai fac câte-o poză, două şi să fac pasul ăla mare – nenorocitele de analize de sânge. şi să-mi fac ochelari.

începe să fie bine, e bine. e din ce în ce mai bine. mi s-a făcut poftă iar de oameni noi. de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cam asta e perioada aia a anului în care m-apucă. am descoperit că renţul e o chestie tare mişto. am descoperit că există tuborg tropical, care-i un soi de redd’s mai spălăcit, dar bun. am descoperit că venit vara, într-un final, că prea-s copacii verzi şi iarba şi mai şi. plouă, cât de fain plouă. vreme de oldfield şi nimic altceva.

din ce mă uit acum pe geam, văd cireşul şi nici o lumină pe la vreo fereastră. luna, luceafărul, parcă şi nişte nori… îmi trebuie neapărat o noapte-n fân, cu ochii-n cer. mă rog, şi-o biclă şi-un sac de dormit şi-ncă alte câteva chestii. dar astea-s deja detalii – tocmai ce-am realizat că pot, dar nu şi că vreau mereu, iar “trebuie”, zău, e-un cuvânt urât. “am nevoie”, poate, dar n-am. în schimb, vreau. e-o chestie şi-asta, să vrei, să poţi să vrei, să ştii să vrei.

şi e foarte mişto să intri pe balcon, să te-aşezi pe scaun şi să-l găseşti aşa cum l-ai lăsat. ţigările, scrumiera, bicicleta veche şi ruginită, iepurele, crabii uscaţi.

s-a făcut curat de la sine. s-au dus şi bucăţi serioase din mine (asta dacă au fost vreodată parte, deşi mă-ndoiesc). ca să-mi dau singură şuturi în fund am nevoie de mult prea mult. probabil c-ar mai trebui să lucrez la limita asta.  la condiţional-optativ, pentru că nu-mi place să “trebuie”.

mike oldfield – amarok

Advertisements
2 Comments
  1. adi permalink
    Tuesday, 13th July 2010 8:36 AM

    imi place cum scrii pustoaico, o sa devii intr-o zi, ai grija de tine.

  2. Tuesday, 27th July 2010 6:01 AM

    mike oldfield? hm… asculta ommadown – e cel mai frumos dintre toate

    k

Comments are closed.