revenim o ţâră la diverse domesticeli

look, but don’t touch. touch, but don’t taste. taste, but don’t swallow.

cam simt nevoia. asta a fost o săptămână în care eu am murit şi-am înviat în medie cam de trei ori pe zi. (i’m way cooler than jesus, if you ask me.) mi-a venit să mă pup în oglindă şi să mă dau cu capul de pereţi în acelaşi timp. sau, mă rog, la câteva nanosecunde. mna, când omul are jucărică nouă, n-ai ce să-i faci. da’ asta e o altă poveste, om vorbi şi despre ea.

cert e că am un subconştient tare eficient, se curăţă singur de tot ce i-am îndesat eu pe gât în tot timpul ăsta. şi o face suficient de brutal, încât să mă determine să nu mai bag acolo chiar tot, aşa, cu nemiluita. din păcate, e una dintre acele bucăţele din mine care n-are un filtru independent. nu-i bai, am unul în curs de proiectare. versiune beta, dar palpabilă. sper.

paradoxal, cea mai bună soluţie la un anume soi de probleme e să le laşi dracu’ şi să-ţi vezi de-ale tale, cel puţin cât te lasă bunătatea de creier din dotare.

şi am tot soiul de sisteme de alarme. singura problemă e că pot să le dezactivez – şi o fac. mult, mult, mult mai des decât ar fi indicat. iar când intru pe avarie nu prea mai am ce face. poate doar să stau să mă uit la mine cum îmi urlă toate alea în cap. fa-si, fa-si. singura chestie care mai e de făcut înainte să-mi caleze toate motoarele e deconectarea automată. cum ar veni, mai există un (ultim) sistem care decuplează sursa de combustibil.

pac!… şi se face linişte.

îmi place rău florăria aia de la intersecţia corbeni cu moşilor. îmi place şi că s-a deschis un kiosk acolo. şi un frufru, pe carol, pe care intenţionez să-l testez. s-a făcut cald şi nasol de mers cu ratb-ul. vreau, vreau, vreau, vreau. o bicluşcă, a mea. să-mi dau nenorocirea aia simpatică de examen. chiar, azi l-am cunoscut pe rodolfo, care-i primul meu profesor nativ de spaniolă. îşi mijeşte ochii-ntr-un fel anume când greşeşti şi-are un rânjet de mâţă care s-a jucat cu şoarecele până l-a obosit şi s-a lăsat prins.

vreau brevet pentru barcă, să mă duc pe mare. o chităruşcă, să cânt cu magda. sictir, iar m-a luat măseaua. păi da, că pe unde-o iau, tot la magda ajung. mă gândeam c-ar fi chiar miştoc să am cui să cânt beloved. iar orchestraţiile de pe cd-ul original big whisky & the groogrux king (dave matthews band, ascultaţi-i, că-s faini de nu se poate) îs niţeluş altfel. şi mult, mult mai mişto decât ce-am luat, pardon, cumpărat eu de pe net.

habar n-am ce-o să se mai întâmple mâine. dar ştiu sigur că am nişte marmeladă de portocale cu whisky, pe care sigur o potrivesc cu nişte clapton. şi, cine ştie, poate o să iasă şi de nişte clătite. bune, pufoase.

şi personal jesus, hehee. lift up the receiver,/i’ll make you a believer.

minnie driver – coming back to life

(chiar.)

9 thoughts on “revenim o ţâră la diverse domesticeli

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s