în grecia. pe băncuţa asta am stat şi m-am gândit. mi-am dat seama de multe lucruri, stând aşa, cu spatele la mare, ascultând-o doar. foşnea un pic vântul, undeva pe-aproape era o tavernă, se auzeau râsete şi zgomote de tacâmuri, dar era totuşi linişte. nu ştiu cât am stat acolo. cinci minute sau trei ore, nici nu mai contează. iar când m-a întors cu faţa la mare şi m-am uitat la ea, mi-am dat seama că nu mă voi mai întoarce acolo niciodată. acolo, cu valurile, râsetele şi vântul. şi-atunci, m-am ridicat şi am făcut poza asta, aşa, stângaci.
e grecia mea.
simplicity is beauty 
Come on. Never say never. 🙂
that was the feeling. and you know it the best, feelings don’t lie.
they don’t lie, but they change.
hm.. ok, it’s true.
i guess it’s called ‘evolution’. or somewhat resembling to it.
let it be like you two, guys.
Si eu inca-mi aduc aminte de valurile Marii Mediteraneene care se spargeau pe tarm.
Care parte a Greciei, daca-mi permiti?
Zakynthos, da’ nu mai ştiu unde exact în Zakynthos. În orice caz, pe o faleză foarte, foarte stâncoasă.
Putem sa jur. Asta-i destinatia mea pt vara asta. Orice recomandare ar fi binevenita 🙂
personal, recomand porto limnioas cu tot cu taverna de sus, navaggio plus turul insulei pe vapor – sunt cele mai spectaculoase. uite aici un comentariu muuult mai documentat şi detaliat despre ce-i pe insulă: https://ancasandu.wordpress.com/2009/08/26/jurnal-de-calatorie-partea-i-in-care-descoperim-sfanta-treime-a-greciei/#comment-1387
Parca te vad in vara aceasta stand din nou pe acea banca si meditand la…………..
eh.