Skip to content

cu minus

Monday, 25th January 2010

mai am puţin şi crăp dacă nu scriu şi altceva în afară de veşnicele proiecte şi eseuri şi hârţoage. am ajuns la performanţa de a termina un pix într-o săptămână. şi, credeţi-mă, habar n-am de când n-am mai terminat un pix.

nu, n-am ieşit din starea aia de ciufu(tu)tă-la-ciclu-cu-migrene-şi-căderi-de-calciu. mă rog, înţelegeţi voi ce vreau să zic. şi, după ce că-s eu cu_curu’-n sus, mai e şi frig. şi-s şi foarte aproape de epuizare. ceea ce adaugă un enorm de mare plus la gradul meu de sictir. băi, mi se rupe. da’ grav de tot. să vă ia dracu’, că nici vouă nu vă pasă. şi dacă vouă nu vă pasă, am să fac şi eu la fel. şi de-abia aştept să vedem care are zigdiru’ mai mare.

v-am povestit de messenger? nu, nu v-am zis. îl urăsc. da’ crunt, nu aşa, oricum. şi fără discriminări, poa’ să fie şi yahoo!, şi skype, şi gtalk. am ajuns la saturaţie. vine o vreme când vrei să vorbeşti cu omu’ respectiv face-to-face, ca să interacţionezi complet cu el şi să-l simţi. sau măcar la telefon – tot e ceva. messengerul e sec şi searbăd şi urât. şi plictisitor. am vrut chiar, de crăciun parcă, să-l dezinstalez de tot. şi-aşa, nu mai vorbesc decât strictul necesar. lua-l-ar naiba să-l ia. ceea ce mă uimeşte pe mine e că se întâmplă fix invers cu pompos denumitele reţele sociale. şi bloguri. oribil, vă zic.

cred că de la frig mi se trage. stau acuma îmbrăcată cum n-am mai fost de mult (tricou cu mânecă lungă + două pulovere de lână, etc.), cu cracii înşiraţi frumos pe caloriferul care frige şi care nu face faţă şi mi-e rece. am ajuns să-i urăsc pe şoferii de ratb care nu dau drumul la aeroterme: când era cald, duduiau alea, mă îmbrăcam mai subţire tocmai pentru că ştiam că în troleu am să transpir ca dracii. iar acuma, când – mă gândesc eu cu mintea mea – ar cam fi o oareşcare nevoie de căldură p-acolo, ciuciu. linge-te pe bot şi pune-ţi pofta-n cui, că nu pupi căldurică. ceea ce mi se pare superb, dat fiind că stimabila de mine cotizează lunar cu valoarea unui abonament pe toate liniile.

se întâmplă, totuşi, şi chestii mişto. magda, o ştiţi, omul de bază, s-a lăsat într-un final convinsă şi şi-a făcut cont de twitter. şi bloagă. mai are muult de învăţat, da’ se descurcă de minune. ceea ce mi se pare foarte drăguţ. citiţi-o, urmăriţi-o. e unul dintre cei mai frumoşi oameni pe care îi am în jurul meu. (a, şi face cea mai mişto prăjitură din câte s-au văzut mâncat vreodată. cu j’demii de straturi, nuci glazurate, cremă de te lingi pe deş’te. nunu, nu vă dau).

şi să-mi iau o zdrăngănea cu radio în bucătărie, că nu pot să gătesc în linişte. plus că cică n-ar trebui să mai iau într-un sens atât de literal bătutul şniţelelor. da’ măcar e cald în bucătărie atunci când merge aragazul. măcar atât.

air – talisman

Advertisements
4 Comments
  1. Monday, 25th January 2010 10:29 PM

    greatest hug in the world :*

  2. Monday, 25th January 2010 10:51 PM

    my hug is bigger.

  3. Tuesday, 26th January 2010 3:05 AM

    i know you’re watching me.
    are să fie cel mai mare proiect de la codul lu’ hammurabi încoace.

  4. Tuesday, 26th January 2010 9:36 AM

    babilonianule.

Comments are closed.