Deci. Încep cu deci pentru că ceea ce scriu eu aici e o concluzie trasă de creierul meu, pe baza unui fir logic. Mbun. Deci, cum eram eu azi, aşa, pe stradă şi mă uitam la lume cum mergea ca pinguinu’ prin zăpadă, o văd pe una. Avea nişte cizme Ugg în picioare. Desigur, toată stima şi respectul pentru chestiuţele alea, da’ să dea naiba dacă-s de purtat pe sloata de afară. Hai, că dacă erau din alea simple, mai era cum mai era. Până la urmă, fiecare alege cum îşi rupe gâtul alunecând pe gheaţă. Daaaar nuuu, nu erau simple. Ştiţi cum arată blana ciobăneştilor româneşti după ploaie? Băi, frăţică, fix aşa arătau cizmele respectivei. Şi se tot uita că se udaseră crunt, da’ asta era o problemă comună a tipelor cu Ugg în picioare. Asta şi cu alunecatul. Care Ugg nici măcar n-ar fi cizme, ci un soi de mocasini.
Şi uite aşa ajung la faptul că-s tare mândră de bocănceii mei, luaţi acu’ câteva luni din Sfântul Decathlon, care e mama şi tata şi bunica şi bunicu’ tuturor magazinelor din lumea asta. Şi da, au bocanci mişto. N-aluneci, nu transpiri, nu ţi-e frig, nu ţi-e cald, îs mişto rrău de tot. Na, cre’că m-am îndrăgostit.
Şi ce-mi place şi mai tare e că azi e aşa frumos afară, încât m-aş plimba ore bune (şi nu ştiu de ce n-o fac). Mi-a fost cald cu-căciula pe ţeastă. Ceea ce mă face să-mi doresc o bentiţă, o bandană, ceva. Chiar, uite, puteţi să-mi faceţi caodu de Crăciun o chestie d-asta. Să nu fie roz, să nu fie sclipicioasă şi să-mi placă. Hai, că-s suficiente criterii. Şi, pentru că telefonul meu a murit în război acum vreo trei săptămâni, poate-mi luaţi unu d-ăsta. Sau dintr-ăsta. Şi o bicicletă. Nu vreau una de fiţe, vreau doar să pot s-o ridic cât de cât. Dacă primesc bicicleta, am să vă fiu veşnic recunoscătoare. Ba chiar am să ies şi la plimbare cu voi, mai prin primăvară, aşa, să nu îngheţăm prea rău.
Da, mai vreau nişte cărţi, vreau să-mi iau nişte aşterunuturi miştocuţe, şosete pufoase şi papuci frumoşi. Şi parfumul ăsta, care e bestial. Duceţi-vă şi amuşinaţi-l la Sephora, o să plecaţi cu el în braţe de-acolo. Şi-o să mi-l aduceţi mie, normal, pentru că aşa v-am rugat.
S-aude acolo-n spate?
Fa si tu ca George Costanza, ia-ti o caciula calduroasa rau, si mergi cu maneca scurta pe strada. Ce’are?
😆 😆 😆
mie mi-e frig la mâini. şi cald la cap.
Sa aude, sa aude!!!!
Da’ nu noi tre sa auzim! Cica Mos Craciun! Asa ca fa mata bine si incropeste-i o scrisoare!
io am o problema cu uggs-urile. in general imi displace ce place majoritatii….
tre sa recunosc ca-s faine telefoanele…of. suspin.sper ca ai fost cuminte si nu o sa te omita mosu 😛
io mă gândeam că mai citeşte câte-un blog, două, trei…
ce cuminte, am fost maica tereza întruchipată!
Buget limitat. Idei putine. Originalitatea sporeste. Deci nu te uit. Dar nu te astepta la cine-stie-ce. Oricum te iubesc!
măi, ce-am zis eu acolo era cu target pentru nişte unii, care s-au şi simţit într-un comentariu pe undeva mai sus. tu poţi şi să mă pupi (da’ aş prefera nu pe gură, bine?).
şi, dracu’, mie-mi ajunge că mă iubeşti. 🙂
câtă dragoste, cât sirop.