Iedera din geam

Sunt într-un loc care nu-i al meu. Nu-mi aparţine nimic de aici şi, cu toate astea, ăsta-i locul care trebuie să fie al meu.

Stau şi mă uit la ce-am scris mai sus şi nu-mi vine să cred. Am urât şi continui să urăsc verbul “a trebui”; mi se pare cel mai urât. Dulapul nu trebuia să fie roşu, la fel cum culoarea peretelui fusese imaginată cu totul altfel. O chitară semi-funcţională, nişte dvd-uri cu documentare, un computer vechi şi hârâicios, dar care are aproape toată muzica, şi boxele. Acele boxe, pe care eu le iubesc ca pe ochii din cap, pe care nu l-aş da pentru nimic în lume şi care ar trebui, în momentul de faţă, să ţină loc de orice.

E o vorbă veche şi clişeică, zice că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi pe cât de clişeică, pe-atât de adevărată e. Şi-n plus, more is not always better. La ce-mi trebuie alea două perne în plus, când eu am perna? Pernă pe care pot s-o împart, dacă aşa mi se pare mie că tre’ să fac în momentul ăla. Pfu, trebuie. Nu-l suport.

La televizor e ceva cu nişte copii. N-aud ce, am “Hotel California”-n căşti. Asta ascult de vreo câteva zile bune, cam de când n-am mai avut timp să mă dezmeticesc dimineaţa. Cred c-am mai zis, mie îmi place să dorm, îmi place să adorm şi nu-mi place să mă trezesc. Şi când trebuie s-o fac, am nevoie de timp – cafeaua nu mai e pe lista mea de priorităţi cam de vreo şase luni. Tot şase luni au să se facă pe o pernă. Şi tot aşa o să treacă timpul, şi-am să mă trezesc că se fac 10, 20, 30 de când cine ştie ce.

De când cine ştie cine a pus apă cu sare la o rădăcină. Există oameni, cum sunt şi eu, care trebuie să fie înrădăcinaţi în ceva, cineva, undeva ca să poată să zboare liberi în bătaia vântului. Ei, da’ mai vin şi furtuni, mai vin şi tunete, mai vin şi fulgere. Legea lui Ohm e aplicabilă doar în fizică. Nu tot ce intră trebuie să şi iasă. Cel puţin, nu de-aici. Am iederă, la vară n-o să mai am nevoie de perdea, tocmai am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri de Moş Nicolae din câte au existat (e drept, au fost numai extreme şi de-aici mi se trage o parte din ura mea pentru sărbătorile de iarnă, fii mai bun, fii adevărat şi toate alelante) şi tocmai am realizat cât de mult îmi place să fac cadouri şi să-i văd mutra fericită a cadorisitului.

You can checkout anytime you like, but you can never leave.

The Eagles – Hotel California (live)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s