Săracii copii cu pensie (I)

N-am nici cea mai mică idee de cum Dumnezeu să spun ceea ce vreau să spun. E greu, pentru că-s chestii de viaţă, absolut esenţiale întru supravieţuire şi mulţi, dar extrem de mulţi dau p-afară de ipocrizie şi de comoditate şi de mârlănie, etc.

Chestii de viaţă… Da, căsătoria mi se pare cea mai imbecilă chestie pe care o poate face un cuplu. Îmi este absolut imposibil să accept raţiunile pentru care cineva ar oficializa ceva ce-i numai al lui şi al persoane iubite. Nu văd de ce tre’ să ai o bucată de hârtie pe post de garanţie a faptului că eşti iubit, la fel cum nu pot să realizez motivele pentru care femeile îşi doresc atât de tare hârţoaga. Şi nu, nu vreau să aud argumentele cu statutul şi cu garanţia, pentru că la fel de uşor cum semnezi cu pixu’-n mână, poţi să şi divorţezi.

Ce ţi-e şi cu divorţurile astea…! Da, cândva am trecut şi eu prin aşa ceva, din postura copilului-devenit-minge-de-ping-pong şi scriu textul ăsta cu furia subiectivă a unui om care nu a înţeles la timpul potrivit de ce. Şi care are, ca urmare, nişte sechele.

Spre exemplu, părerea despre instituţia căsniciei. Sau faptul că-s extrem de circumspectă în privinţa unui copil, din simplul motiv că n-am să pot avea niciodată certitudinea asupra faptului că o să crească într-o familie şi că s-ar putea să-l fac să treacă prin nişte lucruri pe care nu i le doresc nici măcar celui mai crunt om de pe planetă.

Văd în jur din ce în ce mai multe cupluri cu copii măricei, de 12 – 13 ani, care ajung să divorţeze. Îmi vine să urlu când mă uit în ochii copiilor şi văd ce văd (dacă o să faceţi vreodată experimentul ăsta, chiar şi netrecând printr-o experienţă de genul ăsta, or să vă apuce tremuricii).

Şi-mi vine să mor când ştiu că toată nebunia de mai apoi se trage din beţia începutului, din inconştienţă. E frumos, nu-i bai. Numa’ să n-apuci să faci un copil şi să-ţi dai seama că nu l-ai făcut cu cine trebuie.

8 thoughts on “Săracii copii cu pensie (I)

  1. m-da. sa nu crezi ca pe vremuri oamenii faceau copii cu cine trebuia neaparat, dar nu se purta/putea divorta. erau si atuncea multi nefericiti, chiar mai multi, doar ca nu pare in fotografii asa. e foarte greu sa-i faci exact cu cine trebuie, cand trebuie sa-i faci mai devreme in viata, inainte sa te cunosti. dar daca nu-i face nimeni, din ce pensie pentru noi!?! nu cred ca toata viata e facuta sa fie fericita, altfel, pentru ce ne-am mai stradui?

  2. Ce nu te omoara, te face mai puternic. Cica. Oricum, nu merita a-ti bate capul cu ei, nu au cunoscut niciodata o alta lume si fiecare se descurca in mediul lui. Da, nu, poate nu, poate da, ce-i cert e ca e, n-ai ce-i face. Cat despre casatorie, e mai mult o dovada a devotamentului si a increderii pe care o ai (daca nu pentru totdeauna) fata de persoana respectiva, la momentul respectiv. Desigur, nu schimba relatia, doar o face oficiala si este inregistrata, iar viitorul copil nu va fi din flori, dar pe langa toate astea, o consider o dovada de incredere, nimic mai mult. Iar daca se intampla sa ramana copilul singur, in cel mai bun caz va avea un exemplu de “asa nu”.

  3. ba nu, ai zis bine. tot dracu’ ăla e.
    cât despre copchil, dacă recunoscut, atunci nu-i din flori. cum ar veni, poa’ să poarte numele lu’ ta-su’ şi fără ca părinţii să fie căsătoriţi.
    da’ ce zici tu cu devotamentul e corect. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s