Dar mai întâi, aş vrea să vi-l prezint pe cel mai mişto profesor. Nu cred că-i vreo coincidenţă, e profesor de muzică.
***
Stau acuma pe canapeaua mea din sufragerie şi mă uit pe geam, dincolo de balcon. Şi mă enervez crunt când văd că salcâmii după care se ascunde un oarecare cimitir au început, literlamente, să chelească. La dracu’, vine iarna. Tot ce mai aştept e să văd reclama aia absolut cretinoidă la Tuborg Christmas Brew, să se facă 7 decembrie, când e ziua lu’ Doamna Mama şi dup-aia, gata!, are să treacă.
V-am mai povestit eu de Magda, fiinţa care-mi păzeşte sănătatea mintală. Ei, Magda o are pe Georgia. Şi Georgia m-a întrebat dacă Moş Crăciun e infinit. Nu, nu veşnic, ci infinit. Pulsul mi-a luat-o razna când m-am întors şi m-am uitat în ochii ei şi mi-am dat seama ce era să fac. La dracu’, mai sunt şi oameni care nu recunosc scrisul alor lor pe cadouri. Şi după aia am mai visat o grămadă de chestii şi mi-am dat seama că nu mai e atât de departe.
Şi ar cam trebui să nu mai dorm pe canapeaua din sufragerie, iubita mea canapea. Adică ar trebui să mă mut pe ceea ce se vrea a fi o canapea extensibilă, fancy-trendy, luată de la Ikea, cu un cadru metalic de 40 de kile când eu am vreo 50. Şi eu tre’ să manevrez chestia aia.
Ştiţi, locul meu de dormit e sacrosanct, aproape. Bine, eu dorm foaaaahaharte mult, da’ asta-i partea a doua. Şi pe canpeluţa din sufragerie am dormit şi continui să dorm de vreo… doi? Hai că se fac trei ani. Ca să nu mai zic că-s legată sentimental de ea, că doar am sharuit-o, cu tot cu pernă, cum ar veni. Ştiu exact cum şi unde tre’ să mă aşez ca să adorm instant. Mai ştiu şi cum nu trebuie să mă aşez ca să nu adorm. Şi mai ştiu multe, multe alte chestii. La început am urât-o. Era urâtă. Acum nu mi se mai pare, deşi-s absolut convinsă că ea continuă să aibă acelaşi aspect pe care-l avea când am văzut-o prima dată. La dracu’, e a mea.
Cât despre pernă, într-un episod viitor. Nu, încă nu-mi place ca lumea să întârzie.
simplicity is beauty 
Hip! Hip! Uraaaaa!!!! schimbam locatia!
Acu vreo doi ani am decis sa fac schimbari majore in casa. Si cum mi-am dorit sa aplic democratia (sa fiu o mama model!), am lansat intrebarea “Ce mobila vrei in camera ta?” Raspunsul a fost promt: biroul asta (in hala de la ikeea nu parea asa de mare) si un pat lat de 1,60m (m-am saturat de paturi inguste!). Am mai facut si un super dulap care sa izoleze fonic camera (cu un pic de efort intorc Tico in el!)! Dupa ce am pus biroul, am inceput sa masuram – patul nu prea mai incapea, 1,60 era cat cel in care dorm doua persoane…, dar daca asta a fost dorinta…. Am cautat unul care sa se si stranga, nu de alta, dar “cand vin fetele in vizita” sa aiba toata lumea loc! Am mobilizat lumea, s-au strans fondurile si iata harabaia! (eu, una, nu pot sa o manevrez, dar o sa fac exercitii de forta!). Asta era prin februarie!
Intre timp, au fost puse tablourile, rafturile pentru DVD si CD, suportul de televizor(“auzi mama, nu ti se pare ca e cam incarcata camera?”), trasa antena (si chiar functioneaza brici!)(Pana sa o facem, si motivul asta a fost pe tapet!)
Acum nu mai sunt motive de taraganeala! Mutarea tre sa se faca!
Si mai e ceva – Fratilor, perna e furata!
deci da, fur perna.
şi nu o dau.
O sa o tin sub cheie! La perna ta! Tu ai ales-o, tu sa dormi pe ea!
distrugi nişte nopţi de somn nevinovat.
Eu?????? Sunt nevinovata!!!!!!
SOMNUL era nevinovat. pentru nimic altceva nu garantez.