Despre Timp

Mai mult ca sigur că am mai scris un articol pe tema asta.

Am scris şi continui să scriu, pentru că timpul e acel ceva care mă fascinează, de care mi-e frică, de care vreau să scap şi n-am cum, care m-aleargă. Mi-am luat un ceas de birou de la Ikea, acum vreo doi ani, care numai pe birou n-a ajuns să stea, dar care ticăie. Pe care-l aud mai tare decât mi-aş dori. Sau decât ar trebui.

Adevărul e că nici nu ştiu cum ar trebui să-l aud; sau dacă ar trebui. Sau cum se aude el, de fapt şi de drept, asta dacă se aude.

Mă oboseşte relativitatea asta a orice. Dracu’, de parcă nu puteau toate să fie frumos aliniate, clasificate, definite şi numerotate şi puse pe raft, ca atunci când ai nevoie să te duci, să le iei şi să le analizezi. Şi să-ţi fie de un milion de ori mai simplu, şi să ştii exact ce implicaţii au deciziile tale şi care-s variantele şi ce poţi să faci. Etc., etc., etc.

Şi să-ţi vezi, liniştit, de viaţă, să nu te chinui, să nu te forţezi, să-ţi vezi de micile tale plăceri şi de oamenii care contează, şi de motan, şi de câine, şi de cărţile tale.

Nu se poate. Nu e timp. Ceasul ăla ticăie, regulat şi constant, fir-ar mama lui de ceas. Că-ţi vine să dai cu el de pereţi, poate reuşeşti să opreşti vâltoarea asta cretină în care, de altfel, singur te-ai aruncat.

Ca un tâmpit. Ca un imbecil. Ca un cretin. Ce eşti.

Advertisements

9 thoughts on “Despre Timp

  1. 1 – Daca toate ar fi “puse in raft, catalogate, doar sa le iei”, care ar fi fost frumusetea vietii? Ar fi fost extraordinar de terna!
    2 – Daca te hotarasti sa dai cu ceasul de pereti, spune, ca-l iau eu!

  2. Unu la mana: Ceasurile ticaie. N-ai ce-i face…Stai si cauta un ceas silentios, alta idee n-am.
    Doi la mana: Timpul e relativ. A fost gandit de om, deci se invarte tot in functie de el. Poti sa-l faci in sa se invarta in functie de tine, daca iti faci program. Daca nu, te invarti dupa programul altcuiva.
    Si, trei la mana : Ordinea este necesara, dar plictisitoare. Putin haos face trecerea timpului amuzanta si te indeamna sa fi spontan.

  3. daca se intampla totul cu ponderatie, e cel mai bine – daca e dezordine si haos, e extrem de obositor (cautarea a grea!) dar daca e ordine perfecta, dupa cum am spus, e absolut plictisitor!

  4. si pe mine ma macina chestiunea asta intr-o vreme…motiv pentru care am devenit o mare fana a ceasurilor electronice.
    acum, de cateva luni bune, de cand peste 10 ore din viata mea sunt impartite din 3 in 3 minute (cam cat dureaza o melodie la radio), a inceput sa ma doara in cot de timp…e irelevant cat e de lung sau de scurt,important e sa fie de calitate.
    ia uite ca-mi veni o idee: te provoc sa ne spui care ar fi ultimul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca maine intinzi copita.

  5. and i accept your challenge.

    dacă aş întinde copita de mâine, probabil că mi-aş aduna TOŢI prietenii la o beută. şi-am râde, şi-am cânta, şi ne-am simte bine.
    ei ar rămâne la after-party.
    a, da, şi-aş asculta toate melodiile mele de suflet, începând şi terminând cu personal jesus a lu’ depeche mode.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s