Skip to content

Resurse interioare

Wednesday, 15th July 2009

“Atunci când nu scrii, transmiţi semnalul că nu ai nimic de împărţit, iar atunci când nu ai nimic de împărţit, transmiţi semnalul că nu ai resurse.” – cam aşa comenta ieri Adrian Ciubotaru vis-a-vis de decizia mea de a nu scrie. Evident, de aici am început să brodez pe tema asta.

Trebuie să fac o precizare: percepţia mea asupra blogului este una profund egoistă (ă’st cuvânt e cea mai nouă obsesie). Văd blogul ca pe-un jurnal, singurele diferenţe fiind faptul că e public şi că autorul şi cititorii au posibilitatea de a interacţiona. Nu, pentru mine nu este o afacere. Este expresia pasiunii pentru scris.

Timp de mai mult de un an, am încercat să fac din scris o rutină zilnică – mă aşezam pe scaun şi începeam să înşir vrute şi nevrute. După care s-a produs un declic. N-am mai avut disponibilitatea de a scrie – ingredient esenţial, după părerea mea, – în crearea unui text. Da, cred în “scris” ca într-o formă artistică (asta fără să însemne că ceea ce scriu eu aici e artă). Ba mai mult decât atât, am realizat că blogul este la dispoziţia mea, şi nu eu la dispoziţia lui. Mai plastic spus, el reprezintă creionul şi hârtia pe care le folosesc atunci când vreau.

Ca să revin totuşi la ce comenta Adrian, am să spun că resursele pot să fie împărţite sau nu. E la alegerea fiecăruia înspre ce îşi îndreaptă atenţia. Şi, că tot vorbeam mai devreme de disponibilitate, e foarte posibil ca aceasta să nu existe într-un anumit moment. E condiţionată de starea psihică, care stare psihică variază.

Ieri ţi-a fost rău şi a trebuit să refulezi undeva. Ai făcut-o pe blog, că doar ăsta a fost unul dintre motivele principale pentru care ţi l-ai făcut. Azi, însă, ţi-e al naibii de bine. Şi te găseşte egoismul şi nu vrei să împarţi cu nimeni starea ta de bine, pentru că-i doar a ta. Scriind pe blog, automat transpui din sentimentele tale cititorilor.

Câteodată nu vrei. Şi nu pentru că n-ai resursele necesare, ci doar pentru că n-ai disponibilitatea să le foloseşti în acest scop. Preferi să le ţii pentru tine.

Şi nu-i rău absolut deloc.

Advertisements
One Comment

Trackbacks

  1. Twitted by ancasandu

Comments are closed.