Skip to content

Se cheamă “seppuku”

Saturday, 11th July 2009

De când mă ştiu, m-am considerat mult prea dură, mult prea echilibrată pentru stările astea de depresie, de neputinţă, de “mai ducă-se dracu’ totu’!”. Băi, şi după ce că-s eu cu capsa pusă (da’ rău, nu aşa), mă mai şi enervez pe mine pentru că am avut aroganţa aia de rahat să mă consider prea puternică.

Of, Dumnezeule, nu-s. Nu-s şi habar n-am cam ce ar trebui să fac în cazul ăsta. D-aia, că m-am considerat eu atotstăpâna şi atotştiutoare şi aia “care nu plânge niciodată”. Chiar, multă lume mi-a spus chestia asta, că nu plâng. Şi nu-mi place s-o fac – e semn de, vezi, Doamne!, slăbiciune. Slăbiciune pe dracu’, că mai avem nevoie şi de iarbă. (În mod dubios, n-am mai ascultat cânticelul ăsta cam de mult timp).

Se adună. Chestii şi trestii, muzici şi filme, oameni şi întâmplări. Se adună, eu sunt omul care nu plâge niciodată, care nu se pierde, care ştie ce tre’ să facă  în momentele alea grele, care se descurcă excelent sub presiune, care, care, care.

Da? Serios?! Şi la ce-mi foloseşte acum, când dau p-afară toate astea? Sub presiunea mea n-am rezistat niciodată. Semn că mă cunosc prea bine. Şi-mi cunosc prea bine punctele slabe. Alea unde doare, dacă dau.

Şi dacă nu dau eu, dau alţii. E adevărat, n-au atâta skill cât am eu.

Şi-s omul care preferă să moară de mâna lui, nu de-a altora. Figurativ, bineînţeles. Drac mort n-aţi văzut şi nici n-o să vedeţi.

Advertisements
9 Comments
  1. Saturday, 11th July 2009 11:36 PM

    vulcanienii şi oamenii au avut întotdeauna divergenţe pe tema asta.

  2. Sunday, 12th July 2009 12:15 AM

    Of, pai asa e tu. Plansul pare un semn de slabiciune, si asa-i. De aia nu imi place nici mie sa plang “in public”.
    Numa ca uneori fix persoanele pe care nu le vrei langa tine cand te simti slab, alea sunt acolo, si culmea e ca desi crezi ca iti vor face rau, de fapt te incurajeaza.
    In legatura cu puterea, eu consider ca daca vrei, poti! Si apoi, vointa e importanta. Doar ca e greeeeu sa ai vointa. Si e asa un cerc nebun!
    Daaar, mai avem nevoie si de iarba \:D/

    Mi-e dor de dj durex >:D<

  3. Sunday, 12th July 2009 12:20 AM

    Cougăre drag, ştii că te cred pe cuvânt. Da? 🙂

    Paula, şi mie mi-e dor de un poker pe şestache. Şi de-o bere cu voi. Hehe!

  4. Sunday, 12th July 2009 12:52 AM

    .. ce-nseamnă să nu ştii ce-i aia star trek.

  5. Sunday, 12th July 2009 12:53 AM

    Dacă nu m-a pasionat… Ata ete. Sufăr.

  6. Sunday, 12th July 2009 8:57 AM

    Stiu ca sunt baiat si cica sa plangi e naspa, tin minte ca am plans de vreo 3 ori in viata mea… Odata cand eram mic si mi-am luat prima bataie de la prieteni, de la tovarasi. Mai apoi i-am batut pe fiecare-n parte doar pentru razbunare…
    A doua oara cand a murit taicamiu, si culmea am plans doar la inmormantare din cauza unui fel de… semn / simbol. Long story…

    Si a 3a oara de nervi, de frustrare, cand am inecat in plans o perna, acum nu foarte mult timp. Pentru ca renunt la ce nu trebuie, pentru ca deseori ma folosesc in mod inconstient de oameni ca mai apoi sa-mi dau seama. Pentru ca… sunt eu. Cel care mereu cauta alte aventuri. Si mai ales pentru ca in mod inconstient fac rau familiei.

    Insa sportul e cel mai bun remediu pentru mine, caci imi place sa ma simt puternic dupa ce am rezistat la nu stiu ce eforturi, pentru ca am reusit sa pun niste mingi “imposibile” pe masa (amator de “ping pong”) pentru ca am reusit sa alerg cu 500 de m mai mult dupa ce am zis ca nu mai pot. Astea sunt doar unele lucruri ce ma fac puternic…

  7. Sunday, 12th July 2009 9:10 AM

    pun-te la punct, duduie. peste şase luni, lucrare de control.

  8. Sunday, 12th July 2009 11:15 AM

    Răzvan, da, ai dreptate, sportul e singura chestie care mă mai ţine pe linia de plutire. Ca să nu mai zic că la plămânii mei aburiţi de fumul ţigărilor 500m chiar înseamnă ceva…

    Cougăre, las’ că vezi tu. Peste şase luni, da.

  9. Saturday, 25th July 2009 1:43 PM

    Cine esti tu Anca? Te-ai intrebat vreodata?

Comments are closed.