Mangalia e un oras inchis, din toate punctele de vedere. Dupa ce te-ai plimbat si rasplimbat, devine inutil sa mai spun ca nu e absolut nimic de facut. Mers la plaja-dormit-scris mailuri/blog/twitter-citit blogurile faine. Si atat.
Singurul hotel din Mangalia (ala de pe faleza) e gol si parasit. Deci in Mangalia nu-i nici dracu’. Si pe buna dreptate. Vreo doua terase care arata destul de dubios, una bucata terasa faina pe plaja (nu stiu cum se cheama, dar canta niste tipi acolo tare fain), 4 – 5 farmacii (macar atat), multe chioscuri de presa. Si… punct.
Oricat m-as chinui sa gasesc niste puncte pe care sa le pot prezenta aici la “asa da”, nu gasesc. Iertati-ma, da’ plaja nu-i totul. Nu-i suficient sa ai iesire la mare si doua terase foarte dubioase (repet) ca sa te numesti “statiune turistica”.
Da’ ia mai da-l in ma-sa de management! Duca-se dracului de infrastructura, la ce dracu’ sa o folosesti?!…
Chiar, stiati ca daca va prinde ora 9.30 – 10 pm in Saturn (care-i peste drum, cum ar veni), nu aveti cu ce mijloc de transport sa va intoarceti in Mangalia? Doamne-fere’ sa ti se faca rau, ca aici o mierlesti.
P.S.: Cei care stati/ati copilarit/aveti treaba in Mangalia si vi se pare raiul pe pamant, suparati-va cat vreti. Nu e rai. E rau.
simplicity is beauty 