A doua zi de mare a fost, culmea!, fara mare. Pentru ca toata ziua a fost innorat si cum naibii sa te prajesti ca lumea cand n-ai cu ce?
Dar exista si o parte foarte buna. Si anume aceea ca, dupa vreo doi ani de cautari si amanari, am ajuns sa imi iau niste ochelari de soare. Intr-adevar, am dat o caruta de bani pe ei (literalmente), dar macar sunt Polaroid si au venit la pachet cu un toc foarte fain si cu o carpita speciala de curatat lentile. Si ce-mi place cel mai tare la ei e ca sunt simpli si n-au nici un fel de briz-brizuri. Adica merg la absolut orice. Si sunt si potriviti pentru fata mea ovala si foarte mica.
Totusi, eu trebuia sa scriu despre Mangalia, nu despre ce ochelari de soare mi-am luat eu. Asadar:
- Mangalia este mult prea linistita fata de obisnuintele mele.
- Aici n-a plouat. Si mi-e dor de o ploaie de Bucuresti, cu efecte revigorante.
- Nu ai cum sa te pierzi in Mangalia. Doua strazi, si alea goale.
- A propos, aici la unu noaptea strazile sunt literalmente goale. Nu e nici dracu’. Nu ca pe faleza sau pe la terase ar fi. Uite, din punctul asta de vedere imi palce mai mult Mamaia.
- Ajungi oriunde in maxim 10 – 15 minute, mergand pe jos. Ca sa nu mai zic ca mersul pe jos e de un milion de ori mai eficient aici decat in Bucuresti. Alt oras, alte distante.
- Aerul e foarte sarat. Atat de sarat, ca eu n-am fumat deloc astazi.
E de bine, dar tre’ sa ma conving eu de asta. Cred.
simplicity is beauty 