Dor de ducă

Stăteam de vobă cu cineva azi şi-mi povestea cum a plecat pe coclauri, fără să ştie exact de ce merge, unde merge şi mai ales până când.

Eu sunt o mare amatoare de călătorii, de mers hai-hui, de plecat de nebun la drum. Şi, din când în când, iese la suprafaţă chestia asta. Ca acum, când aş pleca unde văd cu ochii, fără să-mi pese unde şi când mă întorc… Aş pleca. Acum.

###

Cafea… vreau o cafea. Vreau un RedBull. Vreau orice, numai să mă trezesc. E cald, e mult prea cald, totuşi cred că o să culc la loc. Am eu nişte cărţi de citit, da’… asta e, le lăsăm pentru la noapte. Că acum nici nu cred că pot să stau în picioare de somn, bine că pot să scriu din patu-mi divin. Tare mi-e că dacă pun acu’ cafeaua la făcut, dau foc la casă, doamne-fereşte. Deci mă rezum la cola şi la un somn de multe ore.

Câteodată îmi doresc ca downtempo-ul să fi fost un pic mai zgomotos. De obicei, îmi revin repede.

8 thoughts on “Dor de ducă

  1. ” Fiecare om e nebun, dar ce este soarta omeneasca, daca nu o viata de efort pentru a-l uni pe acest nebun cu universul?” Andre Malraux
    P.S. Am remarcat diacriticele.

  2. Deci…draguta e putin spus! Poate…supercalifragilistica! Deci…d-nu’ Patapievici, alo? Ma auziti?
    P.S. Ma-nervez de mor ca nu stiu si eu sa pun emoticoane d-alea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s