Skip to content

RATB-ul suge

Tuesday, 16th June 2009

Rău de tot. Aşadar, vă rog să-mi permiteţi, dragi cetitori, să-i înjur p-ăştia de tot neamul. Că nu se mai poate. Azi mi s-a făcut rău de la căldură. Pentru că aerul condiţionat din troleu e doar un vis feeric, fi-r-ar (aşa se scrie?!) mama lui de aer condiţionat să fie.

E orgasmic să simţi cum ţi se scurge tot sângele din cap, să rămâi fără nici un punct de reper, să nu mai auzi, să nu mai vezi, să nu mai simţi, toate astea într-un vehicul în mişcare. Băi, futu-i!, oi fi eu defectă. Da’ nu mi se pare deloc admisibil să-ţi pui plătitorii fideli (proasta de mine…!) de abonament în situaţii de genul ăsta.

Şi mai e ceva. Eu sunt tânără, teoretic rezist fără probleme la temperaturi caniculare. Dar numai teoretic, că pe tensiunea mea n-o întreabă nimeni nimic niciodată. Oare ce-or face oamenii mai în vârstă?? Pentru că, haideţi să vă spun, troelul era full numa’ cu d-ăştia. Serios. În loc să stea la adăpost, ei se plimbă în iadul ăla. Şi ştiţi ce? Nici unul nu s-a oferit să-mi cedeze locul când m-am scurs literalmente din picioare. Nici măcar unul. Şi eu ce să fac?!?! Să le cedez locul?! Nu mai ştiu dacă v-am povestit de baba care a tremurat din toate încheieturile până când i-am cedat locul; şi-a scos fain frumos telefonul mobil cu taste minuscule şi a început să scrie un sms. Aşa, deci, revenind, ar trebui să le cedez locul??? Să mai aştepte.

Îi mulţumesc din suflet domnişoarei care s-a îndurat de mine şi mi-a cedat locul. Altfel, vă scriam de la Municipal.

— — —

Secvenţă din filmele cu proşti: vin acasă şi găsesc găleata de gunoi împrăştiată în mijlocul casei şi câinele în găleată. Altfel, dragul de Chester avea cea mai inocentă privire din câte au fost pe lumea asta. De fapt, şi acum se uită la mine de parcă l-aş fi jignit teribil atunci când am ţipat la el. Dar nu asta contează… Dau telefon, să văd totuşi ce naiba e cu orgia aia în mijlocul casei. Răspuns de Oscar: “Ştii, de aia trebuia tu să te ocupi de dimineaţă.” Ah, şi eu care nu intru dimineaţa în bucătărie…

Advertisements
2 Comments
  1. Catalina permalink
    Sunday, 12th July 2009 3:17 PM

    Anca, în principiu… oamenii sug.

    Ce scrii tu aici îmi aminteşte de o întâmplare de care am avut parte acum 5 săptămâni. Ieşind de la Elias cu o atelă la piciorul stâng (proaspăt achiziţionată la un preţ de nimic), am urcat într-un tramvai plin ochi. Urcat însemnând în cazul de faţă ţopăit, pentru că atela a fost pusă de la gleznă până la bazin şi nu mai aveam cum să îndoi genunchiul.
    Aşa. Ţup, ţup în tramvai, m-am prins de două bare într-o poziţie bună de stat şi am rămas cuminte, ca orice călător copleşit de căldură. La un moment dat, o tânără dintr-un grup gălăgios s-a ridicat şi mi-a oferit locul ei. Până să apuc să îl iau în primire, din spatele meu s-a desprins un moşulică ce s-a aşezat tacticos pe scaun, ignorându-mă, desfăcându-şi ziarul şi începând să citească liniştit. Era să mă aşez la el în braţe, dacă o doamnă n-ar fi exclamat supărată la vederea scenei. Aşa că am rămas lângă el în picioare răzând prosteşte. Până s-a ridicat o altă fată din grupul menţionat şi mi-a oferit locul ei.
    Nici nu ştiu ce să zic. Mă amuză uneori aceşti moşulici care pleacă din casă de undeva de pe un scaun. Ca sa-şi petreacă şi restul zilei tot pe un scaun, într-un oarecare mijloc de transport în comun. Până în ziua în care chiar am nevoie să mă aşez pentru că îmi e rău. Zi în care, această bătălie mută sau gălăgioasă pe locurile din autobuz/ tramvai, mă înfurie.

    Edit: Ce bine că am bicicletă de câteva luni.

  2. Sunday, 12th July 2009 4:40 PM

    Ei, stai să vezi cum e să te doară ficatul de să nu ştii de tine, iar babele de alături să bată apropo-uri, poate, poate.

    Da, bicla e singura soluţie rămasă.

Comments are closed.