Skip to content

Cu susu-n jos

Friday, 12th June 2009

Te pregăteşti fizic şi psihic pentru traficul din Bucureşti dintr-o zi de vineri, dat fiind că joi a fost demenţă. Te trezeşti de la şapte dimineaţa (tu, de obicei, mănânci micul-dejun pe la trei după-amiaza) şi, cu ochii cârpiţi de somn, pleci de acasă. Ai grijă să nu uiţi RedBull-ul de 500 ml luat cu două zile înainte şi ţinut pe primul raft de la frigider, să fie rece.

Pleci, ajungi în staţie; după vreo două minute şi o gură de energizant deschizător de ochi, vine şi 69, care-i aproape gol. Deşi te aştepţi să iei coada de pe Sibiu (chiar din staţie, cum ar veni), mergi întins până la Răzoare şi stai la stop doar de două ori. Ai fi stat o singură dată, dar se lucrează la nu-ştiu-ce-ţevi şi mai e şi un poliţist în intersecţie.

De la Carol Davila la Eroilor iar se merge şi nu se stă, cum s-ar fi întâmplat într-o zi în care nu ai fi avut timp de înghesuială. Şi mergi, şi mergi, şi mergi; ajungi la intersecţia de la Moşilor, prin care treci, din nou, ca prin brânză; coada se ia, în zilele bune, de la Armenească.

Cobori din troleu şi te uiţi la ceas: ai făcut 40 de minute din Drumul Taberei până la Piaţa Pache Protopopescu, cum n-ai mai făcut dintr-o ilustră zi de duminică, în care nu era nici dracu’ în oraş. Şi ai ajuns şi cu o jumătate de oră mai devreme decât trebuia.

Toate astea ţi se întâmplă după ce, cu o seară înainte, ai calculat tot soiul de rute alternative, ora de la care să pleci şi pantofii comozi cu care să poţi să mergi pe jos în caz de urgenţă.

Uneori, paranoia e utilă.

Advertisements

Comments are closed.